carpeta plutitoare

the power of good bye

2009-03-04T23:25:00.003+01:00

Vero si subsemnata stiu de ce... hihiiii! Versuriile merg si ele pe un anumit gen de intelepciune (made in india) pe care va trebui sa mi-o insusesc mai devreme sau mai tarziu.

una musica brutal

2009-03-03T22:28:00.001+01:00

gotan project, vienna 2001, la fel de actual si astazi... contextual

clinica de nervi

2009-03-02T21:06:00.002+01:00

Dupa minunata dimineata petrecuta in prezenta d-nei Ploch si a distinsei ei companioane, ma indrept grabita spre gara. Traversez padurea inghetata, fumand un LM si injurand de mama toate produsele chimice de curatat, care mi-au transformat pielea mainiilor in pergamentul lui Tutankamon! In S-bahn, gasesc solutia salvatoare: crema de maini. Zgomotul melancolic al trenului si mirosul pudrat al cremei de maini imi deraiaza putin sirul gandurilor spre o viata nomada, libera. "Secolul vitezei, sfarsitul e aproape maica!!!" o mentinonez in treacat pe bunica-mea. Apas doar un buton, usiile se deschid automat, ma arunc in valtoarea multimii, alerg in ritmul celorlalti, ca un mecanism electronic teleghidat!Am grija sa acord prioritate de dreapta cand cobor scarile rulante. E un contract nescris, se stie ca cei care nu se grabesc stau pe partea dreapta iar ceilalti alearga de nebuni pe portiunea din stanga. Ies din gara, traversez un tunel ticsit de biciclete pe de-o parte si cealalta, pe la mijloc un virtuos autohton la acordeon (pai, de unde altundeva??!!) antrenand atmosfera cu un tango cu accente manelistice! Ma abat putin din drum, il servesc cu un LM, il intreb de sanatate cu ochii pe ceasul din capatul opus al tunelului. Mai sunt 3 minunte pana soseste in statie autobuzul 168 (autobuz care imi aduce aminte de 168-ul din Drumul Taberei). Autobuzul soseste intotdeauna la fix. Inauntru e cald iar banchetele sunt plusate. Ma asez lejer la fereastra, cu privirea pierduta pe carosabil. Ploua marunt, rece si gri. Mai departe, rutina. Luat copilul de la bona. Copilul trezit din somn, miorlait. Ademenit cu jeleuri. Ajungem din nou in statia lui 168 dar in directie opusa. Lazi se catara pe unul dintre scaune, deranjand o batrana ursuza. Coboram fara alte incidente. Gradinita, o locatie salvatoare. Copii, zgomot, veselie. Il dezbrac pe Lazi, il arunc in bratele altei femei ("asta suge de la 10 vaci" spune matuse-mea, pe buna dreptate) si ma reped val vartej spre statia de autobuz. Am programare la psihiatru. La clinica de nervi din cadrul spitalului universitar. De vreo 2 ani sunt clienta lor fidela. Tratament si terapie ambulatorie. Clinica de nervi e un loc de desfatare, asemanator cu aventuriile Aliciei in tara minunilor! Palarierul, ducesa si tot alaiul se aliniaza pe un hol extrem de lung impanzit de usi, coridoare care dau in cabinetele "meseriasilor"! Mai fumez inca un LM la intrarea in cladire. O usa imesa, impozanta. Ma holbez cu atentie la cei care intra si ies. Si ei se uita la mine spunandu-si parca "uite-o, si asta sufera cu capu'!!!" Unii vin insotiti, cu privirea incetosata, alti sunt veseli si sprinteni iar cei mai multi sunt ciudati. Cum sa-i descriu pe ciudati? Par normali, se aseaza langa tine pe banca, cand dintr-o data zguduiti parca de un impuls interior, incep sa fuga ingroziti, sa-si sopteasca, sa implore sau sa zbiere. Barbatii in halate albe traverseaza holul neimpresionabili si impersonali. Doctorul meu actual (la inceput am avut altul, un neamt), un croat, e un tip foarte simpatic. Uitandu-ma la el, cu cata rabdare si pricepere imi explica fel de fel de sintagme psihologice, ma abtin sa nu-l iau in brate sa-l pup si sa-l salvez de armata nebunilor care ii asediaza usa!
P.S. Lasa ca'l salvez data viitoare! :-))

bani aduc fericirea

2009-02-21T19:11:00.006+01:00

Stau in fata bancomatului crispata ca nu care cumva sa gresec codul pin. Am un nou card, pe cel vechi mi l-a ratacit Sebi prin lume(Sebi pierde de la caciula pana la agenda personala!). Ador zgomotul ala mecanic care imi confirma ca o sa am bani. Daca componetele alea electronice nu se pun in functiune, aud doar un sunet sec, ca un trantit de usa in nas. "Zat da' ci' milogule" parca m-a umileste masinaria. E clar: nu am nici-un ban pe cont. Pot sa imi monitorizez online contul, asa ca daca in ziua respectiva exista sanse sa imi intre ceva pe cont, lovesc tasta de enter a computerului, ca maniacii de la jocuriile mecanice, pac-pac, de zeci de ori pe ora. Pe pagina de net, in loc de suma aritmetica rosie, se iveste ca o Fata Morgana una neagra fara minus in fata. Atunci e cazul sa-mi arunc haine pe mine. Au venit bani frateeee! Scot bani, fara sa-mi fi facut vreo lista de cumparaturi in prealabil. Doar asa, sa am bani in mana, sa-i simt si sa merg prin drogherii, supermarketuri, etc. Cine a spus ca bani nu aduc fericirea a fost ipocrit sau idealist. Ma invart zeci de minute printre rafturi, chibzuiesc de ce ar trebui sa am crema respectiva. Pai, in primul rand ca nu o am, pe eticheta scrie blabla-uri fantastice (cum ca ar fi 100% biologica) iar pretul nu depaseste o anumita suma a bunului simt (suma, impusa de propriul meu bun simt, evident!)! Insa exista si posibilitatea (in functie de chef) ca pe unele sa le cumpar asa "ca sa le am". Ca pe vremea lui Ceasca, cand faceam adevarate stocuri de paine, zahar si ulei. Poate de-atunci mi se trage, mai stii?!! Le aduc mandra acasa, le dezvirginez, le adulmec, imi este mila sa le arunc ambalajul. Ma intreb oare unde sa le pun la baie, sau la mine pe noptiera? La baie, pe unicul meu raft din dreptul oglinzii, stau inghesuite, una peste alta, flacoane de parfum si cutii cu crema. Sebi nu are decat o crema de ras si o periuta de dinti. Nici pe noptiera nu cred ca mi-a mai ramas loc, cremele invadand locul special unde ar fi trebuit sa se lafaie cartiile sau revistele.

s.o.s. s-a ratacit soarele

2009-02-18T19:55:00.002+01:00

Daca inainte imi era greu sa inteleg de ce nordici in toata prosperitatea lor sunt depresivi vreo 6 luni pe an, iata ca acum m-a pocnit si pe mine intelepciunea cea de pe urma. Ajung azi acasa si ca deobicei deschid netu' la prognoza meteo. Asta-seara vor fi -11 gr C. Hai, treaca de la mine, nu ies afara, imi pun pernita electrica in functiune, fac un dus fierbinte. Dar, se pare ca va continua sa ninga in fiecare zi, toata saptamana asta si cea viitoare, ger cat cuprinde si alte intemperii de genu' celor de mai sus. Stau din ce in ce mai prost cu sistemu' iar vremea nu ma incurajeaza deloc. Exista familii de nemtii care au luat calea pribegiei, a Africi sau a Americi de Sud. Si-au vandut sarcofagele (vile enorme lipsite de viata) si cu papornita in spate au ales marea, soarele si natura. Putin curaj si multa spontaneitate, de asta duc lipsa, fara sa mai pun la socoteala serotonina, hormonul fericirii.

mi se rupe'n...

2009-02-16T20:39:00.003+01:00

Miros a ceapa prajita a fum de tigara,iar daca ma mai adulmec putin, descopar probabil ca put si a transpiratie (bleahhh, cata sinceritate!). M-as duce sa fac un dus daca m-ar mai tine picioarele. Inainte, m-as fi tarat pana la dus, acum nu am chef sa ma mai fortez. La ce bun?! Fiecare miscare ma suprasolicita. Lasa ca si maine e o zi! Iar daca pe Sebi o sa-l deranjeze ingalarea mea de asta seara, n-are decat sa isi mute domiciliul in sufragerie. Dar nu cred ca o s-o faca, deoarece astazi d-nul a fost la schi datorita devotamentului meu. Am dus copilul, am luat copilul, am fost sa muncesc, am fost la cumparaturi, basca am si gatit! Femeia bionica, nu alta!!!
In curand cred ca o sa ne ingropam in zapada. Ninge zilnic, parca cineva acolo sus vrea sa ma necajeasca.
Cat despre Lazi parca s-a mai implinit (asa ar spune bunica-mea!) oleaca, mi-a confirmat-o si Alin astazi cand l-a ridicat in brate sa-l urce in masina. Ma retrag si sper sa fiu in stare sa urmaresc "Colierul de turcuoaze" cu Florin Piersic

a fost odata...

2009-02-14T17:23:00.011+01:00

Se iubeau inainte se mai iubesc si acum? Din colectia mea de post-carduri (vederi) am alesc cateva mai semnificative. Una din imagini reprezinta un bilet de avion, trimis cadou amorezei, cu ce ocazie nu se stie exact, dar in nici-un caz, de Valentine's Day!
Asa era el pe-atunci, puternic, protector si intelegator (cel putin asta mi-a inspirat mimica fetei). Iar ea rubensiana, romantica si vesnic indragostita.
P.S. Nu am reusit sa intorc fotografiile, nu ma injurati!
P.S. II. Post-carduri, din anii '20 -'30

tag

2009-02-13T18:41:00.002+01:00

Traim intr-o atmosfera glaciara. De cateva zile ninge in tacere. M-am uitat pe net, se pare ca pana saptamana viitoare va ninge enervant de linistit si consecvent. Frigul ma indispune, imi omoara si firicelul de entuziasm pe care il am atunci cand incep o noua zi. Dar cum bine mi-a spus d-nul Omorovici, lasa in plata Domnului ceea ce nu sta in puterea ta sa poti schimba! Ies putin intr-o bodega de cartier sa beau un suc si sa ma intoxic cu tutun. E unul dintre putinele localuri unde se poate fuma. Platesti o taxa, te inscrii ca membru (daaaaa, membru pro tabac) si primesti un card. Asa cere procedura.
Lazi cred ca e deja in exataz, inconjurat de oamenii de zapada, de saniute si derdelusuri. Ba nu, il aud plangand pe scari ca i-au inghetat picioarele.
Apropo, de ceea ce as putea insa schimba, un pic mai multa incredere in mine...

post mortem, nevasta de artist

2009-02-11T19:52:00.003+01:00

M-am aruncat rupta de oboseala in fotoliul meu, ca de fiecare data pe la ora 8 seara. Lazi nu doarme, se uite la desenele lui preferate cu pompierii, iar Sebi freaca ebay-ul ala sa verifice daca a mai vandut vreo carte. Imi vijaie capul de oboseala, iar din cauza asta imi este si destul de frig. Nu de alta dar astazi s-a pornit din nou vifornita! Sunt cam sictirita pe doamna Lichnner, o alta batrana unde fac curat. Imi povestea astazi stapanita de evlavioasa modestie (asa e ea, cumpatata), in timp ce eu frecam niste dulapuri de haine gigantice, ca nu a lucrat niciodata. Scrasneam din dinti si ascultam confesiuniile doamnei Lichnner. Sot artist, pictor, casa de vacanta in Franta, in Provence, 2 copii, amandoi cu aptitudini artistice, iar ea, in clipele de revelatie literara, a incropit o carte de bucate. Bunnnn! Sunt cocotata la dracu'n praznic pe o scara imensa, sterg praful de pe dulap, trebuie sa am grija sa-mi pastrez echilibrul corpului dar si pe ala mintal. In vara e pregatita sa plece intr-o vacanta prin America Latina cu sotul. Am uitat sa specific primul sot, pictorul a murit, s-a recasatorit dupa o perioada tragica de vaduvie (dupa cate mi-a povestit) cu un alt barbat. De data asta unul pragmatic, fost inginer de telcomunicatii, colectionar de arta impatimit si poseseor de apartament gigant in cea mai buna zona a orasului. Am terminat de spalat dulapul, acum trec mai departe la bucatarie. Pe jos huzuresc coji de ceapa, samburi de lamie si pete de sos. Doamna Lichnner a mostenit de la primul sot, toate tablouriile, iar casa din Provence a reprofilat-o in muzeu, loc sacru, pelerinaj pentru tinerele talente. Se pare ca a fost un pictor cunoscut. Ignoranta mea in ceea ce priveste pictura moderna isi pune amprenta. Tablouriile lui sunt enorme, in culori nispii, si oricat mi-as incorda neuronii nu reusesc sa vizualizez ce au in prim plan. Doamna Lichnner se pregateste sa mearga la masaj, ma roaga sa aspir si holul. O asigur ca totul va arata luna, ii doresc o zi usoara, in timp ce ea se scotoceste dupa maruntis in pormoneu.

Lazi vrea sa calatoreasca in Africa

2009-02-08T20:20:00.005+01:00

"In savana Africana traiesc jaguarii si leii fiorosi". Asa suna inceputul unei carticele de-a lui Lazi. Stie, ca animalele nu au doar o relatie pasinica de prietenie, ci se pot lupta intre ele, crude pentru supravietuire.
-"Mama, ai sa-mi dai niste bani?" ma intreaba asa pe nepusa masa, Lazi un baietel de 3 ani jumate.
-"Pentru ce ai tu nevoie de bani, pentru jeleuri?"
-"Nu, mama" vine raspunsul lui prompt
-"Lazi, am niste maruntis dar il pastrez pentru biletul meu de autobuz"
-"Mama, am nevoie de bani, pentru calatoria mea in Africa" ma priveste tancul in ochi, convingator
De unde si pana unde calatorie in Africa?? Si de ce are el nevoie sa plece in Africa? I-a sa-l descos putin, ca tocmai ce m-a facut curioasa!
-"De ce vrei sa pleci in Africa, Lazi?"
-"Sa-l salvez pe Felix, iepurasul, din pericol", imi raspunde inocent
-"Dar ce s-a intamplat?"
-"Felix, trebuie sa plece acasa la el si numai stie drumul." imi toarna el mai departe argumente
Uneori spune niste lucruri asa de frumoase, de spontane, de poetice, iar eu traind in realitatea dura a maturiilor, stau il privesc uimita si diger informatia prin sita rationamentului.

back in virtual

2009-02-07T21:52:00.003+01:00

M-am cam lasat de blogarit, am o perioada benefica, in care imi traiesc "viata sociala" asa cum ar fi trebuit sa se intample de ceva timp, decand haladuiesc pe acilea pe la nemtii. Ieri a fost ziua mea, m-am sarbatatorit toata ziua, dimineata si dupa-amiaza cu Sebi si Lazi, seara cu un grup de femei-fete (nici nu stiu sa le denumesc, dar nu are nici-o importanta). Azi am fost la un targ de unde mi-am achizitionat sticlute, cutiute si alte minunatii pe care le inghesui pe milimetri de raft, burdusiti la maxim. Tot cu cutiute, sfesnicute, ingerasi, cumparati de la targuriile anterioare.
Maine e duminica. Urasc duminica. O zi de prisos. Nu pot sa stau, nu am chef sa fac treaba, vremea e imputita si copilul se plictiseste.
P.S. Imi cer scuze oameniilor care au clicait pe mine si nu au mai gasit nimic nou! O sa incerc sa mai injgeb ceva propozitii...

retrospectiva, bucuresti 2008

2009-01-23T20:58:00.008+01:00

Am o relatie mai speciala cu Bucurestiul, (cum bine a spus Octavian) ba ne uram, ba ne iubim, insa niciodata nu imi este indiferent.

P.S. Imortalizari made in Vero!!!!

maruntisuri

2009-01-22T21:09:00.005+01:00

Azi am venit acasa de la cumparaturi cu o pereche de jeans rupti. M-am imbracat si am inceput sa ma tot infoi in pene prin fata oglinzii. Sebi tragand cu coada ochiului la mine, se facea ca nu observa nimic. Pana la urma, vazand insistenta mea, imi spune pe un ton indiferent "Nu vezi ca sunt rupti, cat crezi ca or sa te tina de-aici in colo?"
Imi si inchipui cum ar fi reactionat daca ar fi fost cu mine in magazin! Ar fi vrut sa ma insoteasca dar, l-am refuzat elegant. Sta prost cu rabdarea si m-ar fi enervat apatia lui in ceea ce priveste frenezia shoopingului. Lazi a primit cadou din bani munciti "cu carca" (la propriu) de mama lui, un hanorac, niste venice (niste tenisi mai de pusti) si o caciula super underground. L-am probat imediat, mi-a confirmat ca ii plac noile haine iar ca sa se convinga definitiv s-a tot invartit prin fata oglinzii de pe hol. Uitandu-ma la el, am realizat cat de mare poate sa fie. In magazine fac greseala sa ma uit la hainute mai mici, impresionata fiind de modele sau inconstient tanjind dupa perioada cand era bebelus. Noroc ca am fost insotita de o alta mamica la cumparaturi, care mi-a atras tot timpul atentia ca Lazi numai e asa de mic, sa fiu mai atenta la marimi. De la marimea 104 cm, a sarit mai nou la marimea 110, iar laboantele lui, ma lasa fara replica. In vara inca mai purta 25, acum s-a oprit la 27! Eu, o mana de om, ma ingrozesc la gandul, ca in cativa ani ma va depasi in inaltime si imi va scuipa seminte in cap, cum bine spune matusumea. O singura dorinta as mai avea, sa nu imi fie totusi refuzate pupicurile, momentan imi sunt portionate dupa toane.

Redea

2009-01-19T19:45:00.005+01:00

"În ochii noştri de copii, Bărăganul, despre care se spunea că-i “nesfârşit” însemna “ tot pământul”. Era pustiu, era sterp, plin de primejdii, ştiam asta; totuşi, Matei, feciorul lui moş Broşteanu, cu ciulinii a plecat într-o bună zi, şi nu s-a mai întors, şi-a ajuns unul dintre cei mai mari marchitani din Bucureşti."
Panait Istrati (Ciulinii Baraganului)

A inceput sa bata cu putere Crivatul. In spatele casei noastre se afla o groapa adanca de unde scoteau oamenii prin '50, pamant galben ca sa faca chirpici pentru case. In rest doar camp cat vezi cu ochii. Buruieniile de pe marginea gropii sunt deja aplecate sub puterea tiranului. Crivatul suiera cu putere, stapan pe intinderiile nesfarsite! In zare se afla Redea, o padure imbatabila despre care am auzit o multime de povesti. Marcela, Costel si Paula, trei frati care locuiesc intr-o casuta mica, cu doua odai, fara lumina electrica, imi sunt vecini si prieteni. Planuiam de mult timp sa ne pornim la drum pana la Redea, bineinteles fara sa stie ai nostri. Tataia mi-a povestit ca in mijlocul padurii a existat un conac. Boierul de acolo avea foarte multi porci care umblau liberi, paziti doar de fete tinere. Tata Ioana, femeia dascalului din sat, a fost servitoare acolo. Daca nu s-ar fi intors nea Vaduva, barbatul ei, din Siberia, olog, acolo ar fi ramas, la boier. Acum conacul e in paragina, plin de buruieni si de stafii.
Ne-am dat intalnire la mine in poarta. Costel, un baietel de 9 ani, pirpiriu, prea devreme incercat de griji, obligat sa care lemne cu carca de la padure si-a adus cu el briceagul. Paula si Marcela propun ca masura de supravietuire pe drum, sa dam iama putin prin parcela de floarea soarelui. In picioare am niste papucei de plastic verzi cu o floare galbena in mijloc, sau invers, asta nu imi mai amintesc exact. Traversam calea ferata si strabatem o portiune din satul nou. Satul nou, niste stradute pline de praf, imprejmuite cu garduri din salcami salbatici. Mergem tacuti, ca si atunci cand mergeam cu Scaloianul sa-l ingropam in lanul de grau. Uneori ne oprim sa ne mai uitam in urma. Ne punem mana pe post de streasina in dreptul ochiilor, in timp ce iscodim cu privirea nemarginirea campului.
Suntem pe marginea lanului de lucerna.
-" Vezi ma, Costele, daca nu ai luat sacul cu tine! Puteam sa ne intoarceam acasa cu el plin. Mi-am rupt mainiile in stirul ala de pe marginea santului si porcu' nostru tot flamad e! ii reproseaza Marcela, lui Costel
-"Ce sa-i faci dadica, daca nu m-am gandit?! Bine ca stiu acu' ca e lucerna aci." se scuza Costel
-"Da' eu cred ca e si paznic. Tataia mi-a povestit ca are o pusca cu sare. Daca trage odata iti face imediat rana" ma arat eu atotstiitoare.
Inconstient, ne departam putin de lanul de lucerna si mergem pe mijlocul drumului, prin praful galben si cald. Intre lanul de lucerna si cel de floarea soarelui se afla un put cu cumpana. In Baragan apa nu se afla la adancime, ca in alte regiuni. Nu trebuie decat sa inclini cumpana, sa te apleci si sa lasi putin galeata sa se umple. La aceasta operatiune, ne inghesuim toti. Mana de la mana scoatem galeata plina.
-"Ma, io cred ca aici a fost aruncat un caine mort" spune Paula stramband din nas
-"Da, toate vaciile care vin de la pascut se opresc aici si beau din galeta" incuviinteaza Mariana
Asadar, aruncam apa rece si proaspata din galeata pe jos in praful drumului. Din cand in cand ne mai uitam in urma sa vedem daca suntem urmariti, dar in camp toate zgomotele satului isi pierd intensitatea. Ni se parea ca mergeam de cateva ore bune. Pata aia intunecata de la orizont, care e padurea, nu prinde nici-un contur. Oare chiar asa de departe sa fie??
- "Dhiii, ma baltatule, manca-te-ar ciorile" tipa din varful carutei un taran batran
-"Da-ti-va din drum, ma derbedeilor, nu vedeti ca ma grabesc??!!" urla la noi batranul.
-"Nu e asta nea Ion, a lu' Floarea?" intreba Costel
-"Sa vezi ca ne spune lu' mamica, sa te ti bataie ce luam!" se ingrozeste Marcela
-"Euuu... propun sa ne intoarcem acasa, nu vedeti ca nu suntem nici la jumatea drumului?!" ma plang eu
Facem o pauza si incepem sa ne uitam si in urma, in directia satului, cu casute in miniatura si inainte la bucatica aia tentanta de padure pe care ne chinuim sa o deslusim.
Ma dor picioarele, ma facut basici de la papuci de plastic. Mie sete, palaria de floarea soarelui nu e inca coapta cum trebuie iar tataia cred ca ma cauta disperat prin gradina unde l-am mintit ca ma joc.
E prima noastra escapada, dar cu toate astea hotaram de comun acord sa ne intoarcem. Redea, triunfatoare ramane departe in zare. Poate altadata.

P.S. Nici pana in ziua de azi nu am reusit sa ajung la Redea! Costel a murit acum cativa ani de TBC, Marcela are 3 copii si e lasata de barbat iar Paula e maritata cu un fost petrolist.

origini

2009-01-17T19:35:00.007+01:00

De cate ori ascult lautarii cu acordeonul, imi apare imaginea Lizetei in fata. Cu baticul stramb legat la ceafa, cu sosoni de cauciuc in picioare, chiuind de mama focului. La hora, isi arunca sosoni si ridica praful de pe ulite cu dansul ei salbatic. Nu imi pot inchipui nici-o nunta fara ea! Mi-l amintesc si pe Nea Marin, barbatul ei. Slabanog, mereu cu un fes de lana pe cap (indiferent de anotimp), plimbandu-se de-a lungul si de-a latul si blestemand-o pe Lizeta ca numai vine odata acasa sa-i faca si lui o ciorba.
-"Iar s-a dus la aia lu' Romica, imputita, sa vezi Marieto cat sta acolo, ca p'acasa no' mai prinzi!" ii povestea cu naduf Marietei, mamaia mea
-"Las-o mai Marine, ca o fi avand si ea treaba, ii mai da Mariana un ciur da malai, ca nu e usor sa faci curat in asa hardughie!" il mai linistea mamaia
Mamaia si nea Marin sunt rude. Din cand in cand in drumul nostru zilnic spre "mamaia Dutoaica" (strabunica-mea de 90 de ani) ne abateam si pe la nea Marin, care avea o casuta mica, cu prispa, langa sosea. Majoritatea oamenilor din sat aveau in fata curtii o banca, loc de stat la taifas si de spart seminte. Nea Marin de cate ori si-o mesterea, de-atatea ori i-o furau tigani iarna, ca lemne de foc. De aceea, avea un obicei ciudat de a sta pe vine in fata santului, ca un cocostarc batran si plesuv.
-"Futu-i mama lor da banditi, i-ar mi-au furat banca, mi-a inghetat mijlocu' ca am facut si rematism si spondiloza de la pamantu' asta rece!" blestema batrnul
-"Fa-ti mai Marine si tu una dinaia din fier forjat la Mitu lu' Fanica" il incuraja mamaia
-"Ce-ai fa, esti nebuna, da unde am io bani sa platesc, ca uite la nenorocita asta a mea, munceste cu ziua la unu' si la altu' si d-abia avem ce sa punem pa masa!!" se jeluia el
Tanti Lizeta, muncea cu ziua pe la chiaburii satului (ca astia erau de fapt presedintii de C.A.P-uri) si o slugarea smerit pe coana' doctorita, prezenta noua in peisajul rural. Cu o fata plesnid de sanatate, picioare groase si calcaie crapate, imbracata cu rochie rosie si batic verde, radea si te saluta de la un kilometru departare.
-" Manca-ti-as gura' da frumoasa, und' te duci asa pa graba, fata mami?"
-" Saru-mana tanti Lizeto, ma duc la mamaia Dutoaica sa-i duc de mancare, ca stii si mata' ca numai vede saraca' si daca nu-i ducem noi, moare de foame." spun eu
-"Auzi fa, asta mica, i-a stai putin. Am gasit pa la doctorita prin bucatarie o buca' da ciucalata, i-a la mama si mananca si zi bodaproste!"
Iau bucata de ciucalata (asa ii spunea ea) si mi-o indes repede in buzunar. Cu asa minunatie nu ma intalneam decat de cateva ori pe an.
-"Multumesc frumos tanti Lizeto, o s-o mananc acasa sa nu ma vada lumea" spun eu precauta
Chestia cu mancatul acasa, o invatasem de la tataia. Mi-a spus sa nu ies cu portocala, ciocolata, sau alte alimente din export pe strada ca e de rau. Nea Bicu' e spion, pandeste peste tot si ne spune la militie.
Cu picioarele in niste cizme de cauciuc ponosite si mai mari cu doua numere, merg pe ulita plina de glod. Daca nu sunt atenta sunt locuri unde te afunzi pana la genunchi. Cu pasi mici, pe langa gardurii, latrata de caini, balansez in dreapta si-n stanga sufertasul plin ochi cu ciorba. Asta-i strada lui Manaila, ala care are 5 copii si tasu' e tractorist. In capatul strazii, pe un damb salasluieste casa batraneasca a familiei lu' Duta Tataru', strabunicul meu. In spatele curtii porumb, vreo doua hambare din lemn si o coteata de porci. Jumatatea cealalta de damb e plesuva si da in lunca Ialomitei.
Imi descalt cizmele cu greu, ma mozolesc pe maini de noroi, ma sterg instinctiv pe pantaloni si apas clanta.Ma straduiesc sa nu fac zgomote bruste si sa speri batrana care din cauza lipsei de vedere, se baza din ce in ce mai bine pe auz si miros. O aud in polatra (bucatarie de vara) fredonand o melodie populara "Cand erammmm pe vremea mea, eram ca o pasareaaaa"
-"Cine-i maica acolo?"intreba ea
-"Saru'mana mamaie eu sunt, Jeni
-" Aaa, tu esti maica, vina sa te pupe mamaia, ca tare buna esti!!! Mi-ai adus ciorba, ca deja am mirosit-o!"
-" Da bre, ti-am adus, acum a pregatit-o mamaia, e calda" spun eu
-" Da' cat o fi fata mamaii ceasu', ca nu am auzit otobuzu' trecand spre Roata?"
Otobuzu (autobuzul), o cursa regulata care trecea prin sat la ora 2.00 aducand liceeni de la oras, din Urziceni.
-"Nu e inca doua mamaie. Ia si mananca, eu mai ascult putin la difuzoru' matale"
Difuzorul, cum i se spunea, era o cutie mica, ca o boxa atarnata deasupra usi de un cui. Se transmiteau stiri din agricultura pentru tarani, muzica populara si muzica usoara cu dedicatii. Noi nu aveam acasa difuzor. Aveam un televizor vechi, care functiona doar pe baza de pumnii.
Mamaia Dutoaica, manca linistit, grijulie sa nu dea frimituri pe jos. Camaruta era plina de macaturi, cuverturi colorate si icoane. La fereastra pe pervaz, cutii de conserve in care cresteau muscate batute, rosii si roze. In zare, lunca Ialomitei, stearpa si uscata ca un san de vadana.

baz-baz

2009-01-16T19:17:00.003+01:00

Acum mi-ar placea sa fiu o albinuta. Sa miros a polen. Sa zac intr-o ploaie de soare si sa-i intep pe neghiobi! Momentan sunt un bondar ghiftuit, marait si ursuz.

cosmaresc

2009-01-13T21:33:00.003+01:00

sunt putin cam depresiva. am inceput bursc de ieri cu un semi-atac de panica dupa ce am discutat cu sebi despre probleme existentiale, despre viitor si despre jobul pe care trebuie sa si-l gaseasca de urgenta in urmatoarele doua luni. colac peste pupaza noaptea am avut si un cosmar. eu pe post de supermann, luptandu-ma cu un rau imaginar care se cuibarise in camera lui lazi. cu o putere supraomeneasca de concentrare am reusit sa-l spulber, sa-l imprastii (cu toate ca "raul" era invizibil) si sa ma trezesc agitata si cu transpiratie rece pe sira spinarii! azi m-am invartit prin casa, fara sa finalizez ceea ce incepusem. toata ziua m-a urmarit senzatia neplacuta pe care mi-a lasat-o cosmarul, o tristete combinata si cu o lipsa de pofta de mancare dar cu apetit de tigara.
ceea ce m-a amuzat intradevar, poza de pe blogul Marei http://mara-yvonne-wagner.blogspot.com/, o relicva a vremuriilor de holteiala.
imi e o lene ingrozitoare sa ma urnesc spre dus. tocmai ce ma incalzisem pe fotoliul meu! insa trebuie sa merg la dus si dupa aceea tzusti, direct in pat, maine ma astepta job-uiala, o veselie, pe cuvant de onoare!!!

"pile" made in germany

2009-01-09T18:54:00.002+01:00

Am o repulsie cumplita cand trebuie sa-mi duc copilul la gradinita. Sunt incantata de educatoare, de copii, insa sleahta de mame trantorite si panicate de bombe, imi provoaca o stare de voma permanenta! Exista un fel de "Leader Group" cum se autodenumesc ele, cu patalama la mana, care coordoneaza bugetul gradinitei, triaza copii care se inscriu si din cand in cand convoaca sedinte interminabile. Aceasta gradinita functioneaza pe doua grupe. Una de dimineata, unde copii au de la 3 ani in sus, (8 baieti si 8 fetite) si una de dupa amiaza cu pitici, de la 2 jumate in sus. Lazi face parte din grupa de dupa-amiaza de la ora 2 la 6. Mi s-ar fi parut minunat daca ar fi putut sa mearga din vara in grupa de dimineata. Unu la mana, ca nu va mai avea bona si doi, ca va fi prea mare pentru grupa de dupa-amiaza. La una dintre sedinte mi s-a explicat de catre o domna din staf ca Lazi ar avea prioritate daca unul dintre baietei din grupa de dimineata ar intra la scoala. Acum vreo luna mi s-a confirmat ca va fi un loc liber dimineata. Ma bucuram gandindu-ma la avantajele acestei gradinite, la educatoare si la copii pe care el deja ii cunoaste. Insa bucuria si sperantele mi-au fost spulberate odios (vedeti, imi place sa ma autoflagelez!!) de una dintre mustacioaele din staf. Cu un ton mieros mi s-a comunicat ca locul respectiv va fi luat de fratele lui Roman (un copil romm infiat de o familie de aici), copil care nu are inca 2 ani impliniti. De ce se incalca regulamentul va ve-ti intreba, intr-o tara cu traditie de corectitudine ca Germania??? Pentru ca flescaita aia de femeie face parte din Leader Group. Imi si inchipui cum s-au strans ele toate, pentru ca niciuna nu lucreaza, (sunt emancipate rau expiratele astea!), femei trecute de 40 ani, cu deprinderi de paranoice (vroiau sa mute sediul gradinitei, dar pentru ca in apropierea locatiei respective au vazut o singura data 2 tineri band o bere, au decis ca zona este "inadecvata"). Iaca, am trait-o si pe asta, peste tot functioneaza nepotismul, cunostintele si probabil de ce nu, un cadou frumos bine amplasat (chestia cu cadoul inca nu am experimentat-o aici!). Educatoarele, care au si ele copii, dar politica celor de la "Leader Group" interzice acestor copii sa mearga la gradinita unde presteaza mamele lor, m-au sfatuit sa-l inscriu la o gradinita care se construieste la vreo 4 statii de autobuz de casa. O gradinita cu bazin de innot (lazi adora apa) si cu personal tanar. Daca nu o sa primeasca nici acolo loc, (am trait anul trecut multe experiente similare, gradinitele fiind aici super full), atunci o sa-l inscriu tot la una privata. Doar nu o sa raman cu el acasa, nu??!

premiu

2009-01-09T18:48:00.002+01:00

Am primit un premiu de la Florina. O mamica din mediul virtual. Ea spune ca il merit pentru vitejia de care am dat dovada, pe aici, printre straini. Ii multumesc ei ca ma citeste regulat, dar si tuturor celor care trec granitele universului meu!

pe inserat

2009-01-08T20:23:00.002+01:00

Ma simt obosita. Nu am facut mare lucru in ultimul timp care sa ma solicite extrem, insa pe la ora 8 seara ma resimt. Ma apuca o moleseala si un sictir, ca orice alta preocupare, in afara de a sta tampa in fata computerului sau a televizorului nu ma mai coafeaza. Daca aud ca Sebi merge mai devreme in pat, nu imi convine. Stiu ca el o sa adoarma la fel de repede ca si mine pierzand cateva ore pretioase,timp in care as putea sa mai citesc ceva. Insa lipsita de motivatie, ma indrept si eu spasita spre dormitor, cea mai friguroasa camera din apartament. Dupa ce dardai aruncandu-mi pe mine o camasa de noapte (nu am decat o pereche de pijamale din nefericire) imi aprind cele doua sfesnice de pe noptiera. E o deprindere mai veche. Nu are legatura neaparat cu romantismul, ci cu frica de intuneric. Zgribulita asteptand ca perinita electrica sa se incalzeasca, incep sa chibzui, ce sa citesc in continuare. Romanul meu deja inceput sau altceva?! Altceva, insemnand Biblia pe care mi-am asezat-o cu grija la indemana. Intentionam sa citesc in fiecare seara cate putin din ea, decizie pe care am luat-o realizand lacunele mele in domeniu. Nu mi-a reusit pana acum. Ma uit la carte, ea la mine si pun mana tot pe romanul meu englezesc. De cand il am pe Lazi, numai pot citi carti cu mare incarcatura estetico-abstracto-literara, ci ma limitez la cartulii simple cu deznodamant previzibil. Vara imi inchipuiam cum o sa lenevesc in seriile friguroase cu o carte pe genunchi iar iarna ma vad letargica pe balcon in aceeasi ipostaza de lectura.
Tocmai ce ma pregateam sa il vizionez pe d-nul Mircea Badea care uneori ma face sa rad cu lacrimi. Super beton tipu'! Nu stiu daca e facatura cu cei de la Antena sau daca e chiar pe bune un fel de Che Guevara autohton. Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla!

franturi dintr-o vacanta de iarna

2009-01-05T20:57:00.016+01:00

Nordul Germaniei, bunicii lui Lazi, Olanda, canale, casute de pitici, Zwolle, hotel, ger si crema de scoici.

small talk

2008-12-20T21:58:00.006+01:00

draga pippete, piesa asta ma face sa ma gandesc la tine. asa ca ti-o dedic in amintirea vremuriilor cand ne "curveam" pe la Web

pentru verocika, cand soarele stralucea la peste 40 gr, noi fumam in sufrageria familiei si mancam ficatei cu piure.

pentru George, ultimul veritabil boem de pe Calea Victoriei. Keep going draga mea :-)

pentru sora Tudoreasa, intr-o noapte de iarna, inghesuite in taxi si obosite de clubbing

sexualitate & frumusete

2008-12-20T15:42:00.002+01:00

Paginiile ziarelor, internetul, televiziuniile, supureaza de imagini feminine, incadrate in decoruri voit frivole, unele mai triviale decat altele. Sexualitatea astazi e un atu care primeaza, o calitate la indemana oricui, pusa la rang de virtute. Sexualitatea, sacaitoare ca o boala care se ia, confundata din nefericire cu frumusetea. Greseala de nuanta sau de fond? Sexualitatea bine studiata si vanduta ca marfa la mezat, sau frumusetea nativa, inofensiva si de invidiat? Exista si un anumit tip de sexualitate care provine de undeva din afara constientului, care da un adevarat farmec persoanei care o poseda, un anumit fel de a privi, de a-si undui corpul (fara lascivitate!) si de a rosti cuvintele. Insa acest gen de sexualitate "inofensiva" cantata pe vremuri in versuri de poeti si pusa pe benzi la inceputuriile cinematografiei, a devenit industrie. Revistele pentru femei abunda de articole (pe care si eu acum vreo cativa ani le-am ticluit) "cum sa devenim (MAI) sexy (cu y, ca e mai cool)???!!!"
O solutie la indemana oricui, as zice. Imbracate mai mult sau mai putin sumar, machiate, cu o privire tampo-adancita in abis, ele pozeaza imbatate de propria-si sexualitate. Industria TV, publicitatea, servesc la aperitiv publicului universal, ipostaze, crampeie de simboluri, infectate cu virusul SEXY. De curand am vazut-o la tv-ul romanesc pe Sexy-Braileanca. Si ea pe val, ca doar ce ar impiedica-o? Exista destui gura casca (recunosc, pe mine m-a fascinat specimenul!) dornici sa fie ametiti de nurii personajului. Ca e deja un personaj pe plaiul mioritic. Ce mai urmeaza? O tara sexy, animale sexy sau un dulap sexy?

botezul lui Christian

2008-12-16T18:04:00.013+01:00

Acum catva timp, am fost meseni la nunta Bunului Samaritean. In urma cu doua saptamani Oliver si Ioana si-au botezat fiul in aceeasi biserica unde si-au unit destinele. Am fost, ne-am veselit si i-am urat toate cele bune micutului Christian.
lazi, de-a fata-ascunselea prin biserica

noi, in asteptarea preafericitului deznodamant

christian in bratele mamei, ascultand sfintele povete

happy in bratele parintilor

duminica la altitudine

2008-12-16T10:53:00.007+01:00

Duminica e o zi cand toata familia e reunita acasa. Personal o urasc. Ma impiedic de partener prin bucatarie, copilul are anumite dorinte de evadare (cel putin al meu) iar eu incerc fara succes sa ma inchid intr-o camera, mimand singuratatea. Am hotarat de ceva vreme, ca Sebi duminica sa organizeze excursii in aer liber (indiferent de anotimp) cu Lazi prin imprejurimiile Münchenului. La munte, la padure, pe la lacuri, etc. Duminica asta au fost cu sania la munte (aproximativ la distanta de o ora de oras, incep muntii si paduriile). Plecarea dimineata, la pranz se haleste ceva pe la vreun popas, lazi invata din greu sa urce povarnisurile iar seara la ora 6, cand nu ii mai tin picioarele se intorc impacati la barlog.

Frant de oboseala Lazi a adormit in fund la desene iar dimineata nu a fost chip sa mai fie trezit si transportat la bona. In concluzie, aceasta excursie duminicala si efectele ei aduc liniste si pace in familie. Eu am toata duminica la dispozitie, ei se distreaza ca intre barbati.

comunicat pentru mame

2008-12-12T13:47:00.004+01:00

Nu o sa fac jocul nimanui, sa demonstrez nimic, deci nu o sa va puteti delecta cu poza mea sexoasa! Ceea ce am avut de spus, am comunicat deja, daca mai aveti intrebari sunteti liberi sa mi l-e puneti, etc. Ma dezic de orice categorie de mame, (fara suparare), pentru ca ar fi neproductiv sa ma implic doar in acest "domeniu de interes": maternitate si copii.
Merci, pupici la tot poporu'

cate bordeie, atatea obiceie'

2008-12-11T15:46:00.006+01:00

E ger. Dar ce ger!! Eu, pocnita de o raceala consecventa (o am de vreo saptamana), Sebi un constincios invatacel pentru ultimul lui examen de luna asta, doar Lazi pare sa nu fie deranjat de vreme sau de inertia noastra.
Asteptam sa treaca mai repede timpul si sa vina Craciunul. Nu stiu exact ce anume, Craciunul cu semnificatia si atmosfera lui magica sau doar vacanta de iarna cu tot ceea ce include: mancare multa, cumparaturi si cadouri. Am incercat timid sa decorez cate ceva prin apartament. Colo o steluta, dincolo un mos, insa fara brad. Mie mila de brazi. Nu suport sa ii vad asezati in stive, rasturnati si cu trunchiuriile retezate. Cand eram mica, in gradina noastra exista (inca mai exista) un brad inalt si foarte tantos care era impodobit de bunicul. Se urca cu scara si il impopotona asa de bine incat tot satul trecea pe strada noastra doar ca sa il admire. De mica mi-am jurat sa nu cumpar niciodata un bradut viu si retezat pe care sa mi-l postez in chip de podoaba in sufragerie. Si ma tin de promisiune. Pe Lazi l-am obisnuit de bebelus cu multe plante (am foarte multe in locuinta) si nici macar el nu ar concepe sa aiba in preajma o planta fara ghiveci, fara pamant, careia in fiecare zi ii mai cade o frunza.
Brazi artificiali imi repugna. Ca de altfel ideea de orice lucru artificial, un alt exemplu ar fi floriile artificiale puse in glastre. In Germania, traditionale sunt un fel de reconstructie a scenei nasterii lui Isus. Totul in miniatura. O iesle, cateva animale, Maria si Magii care se bucura de venirea lui Isus pe lume. Ieslea este incadrata de cele mai multe ori de peisaje confectionate din piatra, lemn sau gips.
Cam asa arata a noastra. Lazi crescand intre doua culturii, incercam sa-l familiarizam si cu traditiile germane. Oricum scepticismul meu religios persista in ceea ce priveste protestantismul ca doctrina. De curand Sebi il duce pe Lazi in fiecare duminica la biserica. Evident la una evanghelica. Nu prea mi-a placut, Lazi fiind ortodox ca si mine, insa aici slujbele ortodoxe se tin in incinta bisericiilor catolice, enoriasii, deh' ca romanu' plecat in pribegie, suspicios si barfitor. Ne lipseste enorm atmosfera magica din bisericiile noastre ortodoxe, cu mirosul ala de tamaie, cu dascalii cantand baritonal muzica bizantina si cu coliva de dupa :-)

still luv u jay

2008-12-10T21:29:00.003+01:00

hey jay, i get the adrenalin flowing :-)

vintage

2008-12-10T20:11:00.002+01:00

bleahhh

2008-12-10T16:00:00.003+01:00

Mi se face lehaminte de o anumita categorie de blogerii care epateaza prin anumite posturi de imagine/fotografie arida. Ca si cum viata nu e atat de scarboasa, mai trebuie sa suport si neputinta lor, tratata ca arta pura si pusa in protap. Mieeee sillllaaa. Beahhhh
Si sa trecem mai departe. La capatul total opus exista o specie de peneluri lamentabile care la fiecare post ne mai roaga sa mai varsam o lacrima pe altarul suferintei lor. Bleahhh
E logic, ceva veritabil nu le-ar pune in evidenta goliciunea si plictiseala. Din aceasta cauza fac uz de incondeieri inutile si de figuri emfatice.

curse internationale

2008-12-07T16:32:00.002+01:00

Intr-un final, Mosul, obosit de atata descifrat de scriitura, i-a adus in dar lui Lazi un mic autobuz (fara burduf din nefericire) si un (la fel de mic) avion. Cu autobuzul circula doar in incinta aeroportului pana la avion, asa cum bine a experimentat el in vara asta. Avionul are curse regulate in Romania. Zboruriile sunt periculoase, avionul lansandu-se peste mese pline cu decoratiuni de Craciun, peste dulapuri cu oale pe post de munti si peste ape adanci la chiuveta din baie. Se zdruncina din toate incheieturiile si revine victorios pe aeroportul din bucatarie.

scrisoare pentru Mosu'

2008-12-05T11:02:00.006+01:00

distras din procesul creatiei :-))

opera de arta expusa publicului larg :-))

Auzind de pe la televizor cum copii mai mari scriu depese Mosului, s-a pus si el pe treaba. 3 coli de hartie i-au trebuit pentru cele 3 dorinte pe care le are. Sa vedem ce parere are Mosul de caligrafia lui Lazi!

ciorbarul

2008-12-05T10:59:00.002+01:00

seara pe la 8, dupa un dus fierbite, iti vine si pofta de ciorba, nu?

la depou

2008-12-04T20:05:00.002+01:00

Lazi e de cateva zile racit. Moment in care a inceput sa isi tarasca peste tot paturica sa se inveleasca. Parca e un batranel plin de pedanteri. Se aseaza pe fotoliul lui, intr-o mana cu Freund, cu suzeta in gura invelindu-se grijuliu cu paturica. Dupa aceea urmeaza un sir de intrebari informative.
-" Mama, cand incepe Bibi Blocksebeg vrajitoarea?
-Peste o ora, ii raspund
-Si eu ce fac pana atunci?
-Te uiti la desenele cu "kleine Bär"
-Bine, mama si dupa aceea?
Atunci ma apuca nervi, pentru ca genul asta de intrebari si "de ce-uri" se prelungesc la nesfarsit. Ies pe balcon si fumez o tigara. Functioneaza intotdeauna.

Zino

2008-12-02T14:42:00.003+01:00

Sambata dupa-amiaza ne-a vizitat Zino cu tatal lui. Un baietel de la gradinita, din grupa lui Lazi. Are 4 ani jumate, inteligent si super manierat. Afara e ger, singura alternativa rezonabila ramane jucatul prin casa. Tatal lui Zino e micut de statura, pletos si destul de boem. Imi place mult Zino. A fost un fel de reactie instanta pe care am avut-o cand l-am vazut prima data la gradinita. Il ajut sa se descalte in timp ce el strange staruitor o masinuta in manuta. In timp ce il incalt cu o pereche de sosete "anti-alunecare" ii simt piciorusele mici si firave incaltate doar cu o pereche de sosete subtiri. Ma tot gandesc de ce mama lui nu i-a pus o pereche de strumfi, ca doar afara sunt -9 gr?! Lazi il ia in primire sa-i arate jucariile. Eu tot ma uit spre Zino, care docil se joaca cu masinuta lui mica.
In bucatarie adulti stau la taclale si beau vin fiert. Ron, tatal lui Zino, imi povesteste ca il creste singur de la 6 luni. Il intreb de mama copilului. Fara rezerve mi-a spus ca a decis sa plece sa inceapa alta relatie, fara obligatii. Brusc am flash-uri. Aceeasi situatie s-a intamplat si cu mine atunci cand aveam 3 luni. Zino creste de 4 ani DOAR cu tatal lui, intr-un apartament modest si este reticent cu femeiile. Acum inteleg. Nu stiu mi-ar placea sa mi-l apropii cu toate ca Lazi cand vede ca il imbratisez se cam infurie. Spre final ne-am asezat comozi pe canapea si ne-am uitat la desene animate. Zino cu capul pe mine si Lazi cu capul pe Zino. Stiu ca atunci cand va merge la culcare nu va exista nicio mamica care sa-l pupe si sa-l stranga la piept de noapte buna. Eu, insa ma gandesc in fiecare seara la el atunci cand il imbratisez pe Lazi. Din emaptie.

inrolat fara convingere

2008-11-28T19:53:00.004+01:00

Mi-am amintit de o intamplare de la maternitate. Morala ar fi ca nemtii judeca imediat dupa aparente, te trezesti automat catalogat si inregimentat, fara sa apuci sa te dezmeticesti.
Bebelusii erau ingrijiti de o armata de moase. Aceste moase imbracau bebelusi cu hainute din dotarea spitalului. Toate hainutele aratau la fel. Ca niste uniforme. Intr-o zi una dintre moase mi l-a adus la patut pe Lazi incaltat peste pantalonasi cu niste botosei crosetati (pe care i-am primit si cadou inainte sa plec acasa!) si cu o bluzica grena. Am ramas socata. Am analizat situatia dar nu am dezlegat misterul. Sebastian care le cunoaste mentalitatea mi-a spus si de ce. Pentru ca era singurul bebelus blond printre ceilalti bebelusi bruneti. Si moasele imediat un judecat dupa aparente. Au confundat un copil nascut de o mama din romania cu un plond neamt. Le-am infirmat dupa aceea asteptariile, cand au descoperit ca nu sunt in stare sa scot o fraza in lb. germana (la inceput eu am vorbit doar engleza). Sic!

moartea negotului

2008-11-28T14:37:00.006+01:00

Ma bucuram atat de mult azi dimineata ca o sa am un motiv sa ies afara din casa. Anume, sa-mi prelungesc contractul pentru abonametul de mobil. Aproape din 2 in 2 ani, firma de telefonie mobila la care sunt logata mi-a oferit cadou un telefon mobil, la alegere. Evident, a trebuit sa fac dovada ca am platit la timp recipisele, ca am depasit cota minima a pretului de abonament (abonamentul este 20 € iar eu in primi ani petrecuti pe aici am platit chiar si 200 € lunar). Deci ma incadram aproape intotdeauna in sablonul lor de punctaj. Ne-am impachetat toti trei riguros si am pornit la drum. Afara modest, -9 gr C. Simt cum imi intepenesc degetele si mi se sparg in timp ce le utilizez sa-mi fumez tigara.Lazi tacut in carut, a refuzat isteric manusile. Vrea sa-l tina intr-o mana pe Freund, iar manusile l-ar impiedica. Mergem pe jos cele cateva statii de autobuz. Putina miscare ne mai dezmorteste oasele anchilozate de atata stat la orizontala. In drum, fel de fel de vitrine pastoral ornamentate, cu mosi Craciuni si reni, cu Isusi bebelusi asezati in iesle si inconjurati de o multime de cadouri lumesti, dupa sepcificul magazinului cu pricina. Toate aranjamentele vadesc un deosebit bun simt, amintindu-mi la polul opus de opulenta kitchoasa a vitrinelor romanesti (no ofence, dar asa e!)
In pravalia de telefoane, bate vantul, doar singura o femeie spelba care se uita pe un ecran plasma de PC. Sebi o intreaba politicos, ce oferte are pentru abonamentul nostru. Isi ridica nasul din monitor si il intreaba de nume si data nasteri. Verifica informatia si slobozeste pe gura "Da, dar nu a-ti platit abonamentul pe luna trecuta!"
Sebi ii explica ca a platit abonamentul la zi. Spelba nu se lasa "Eu una nu gresesc niciodata, nu a-ti platit abonamentul si nu putem sa va prelungim contractul"
Sebi a mirosit cu ce fel de individa are de-a face "D-na, d-ati un telefon la centrala sa verifice ei, pentru ca eu cum va spuneam AM PLATIT abonamentul!"
Simteam cum incep sa-mi pierd stapanirea de sine. Genul asta de mitocanca care se refugiaza intr-o corectitudine capitalista, sceptica si aroganta!Formeaza un numar de telefon si asteapta raspunsul. Peste cateva secunde lasa receptorul jos, ne masoara din cap pana in picioare si incepe sa ne insire niste informatii de pe un pliant, omitand sa ne transmita ca NOI PLATISEM BLESTEMATUL DE ABONAMENT.
Sebi o intrerupe intreband-o de o anumita oferta de telefon mobil pe care l-am fi putut achizitiona. "Aveti un act de indentitate la d-vs?" intreaba necioplita
"Nu cred ca am, dar are sotia mea, contractul fiind semnat de amandoi"
"In cazul asta nu va pot ajuta, am nevoie de actul dvs de identitate"
Ma las pagubasa, dandu-mi seama ca discutia cu spelba nu duce nicaieri. Sebi pe baricade, nu renunta atat de repede la lupta. "Insa a-ti putea sa ne consiliati in privinta unui mobil pe care am dori sa-l achizitionam?"
Se uita iar acru in catalog, ne explica inca odata ca la un anumit tip de telefon se plateste o diferenta minora de pret. Dar sfatul ei ar fi sa ne achizitionam unul mai ieftin de pe internet sau de la second hand... etc
Profund consternati ne uitam la tanti din fata noastra. Credeam ca astfel de specimene supravietuiesc numai mediului din Romania. Experienta ne-o demonstreaza ca ne-am inselat. A-ti mai auzit asa ceva??? Moartea comertului. Pai atunci care mai e sensul ei la tejghea? Sa ma sfatuiasca sa imi cumpar un telefon de la secondhand sau de pe net???!! Acum ca am incheiat discutia, e linistita. Batjocoritoare, ne spune inaitne sa iesim din magazin ca ea nu a putut sa vada in computerul ei daca am platit sau nu ca era blocat. Imi vine sa vomit, mie greata si ma frustreaza enorm faptul ca nu ii pot sterge de pe buze zambetul batjociritor cu o flegma.

competitie intre TV si INTERNET

2008-11-24T21:14:00.002+01:00

Astazi de dimineata a venit un nene de la cablu. Ne-a remontant cablul TV. Asta seara sunt absenta. Stau sa ma uit la reportaje. Sunt unele interesante despre Rusia,taiga, Siberia, emisfera boreala (eehhh suna orgasmatic!!).

doua randunele

2008-11-23T20:36:00.004+01:00

O admiram pe la 3 ani. O gaseam foarte frumoasa. Langa patutul meu cu zabrele care se invecina cu televizorul, stateam cele cateva ore de transmisie si ma uitam la putinul divertismet, la telejurnal si la mira. Timid, incepusem sa fredonez melodiile ei. Ii spuneam lui tataia ca o sa devin si eu cantareata (printre altele) . Atunci cand o sa ma fac mare. Notiunea "de mare", sa ai 19 ani. 19 ani era maxim, superlativul.
Va mai amintiti de ea? De Margareta Paslaru, bineinteles.

Oasis Tour - Dig Out Your Soul (Trailer)

2008-11-22T20:23:00.005+01:00

Am vazut zilele trecute razlet prin oras, afise cu programul concertelor trupei Oasis prin Germania. La München vor veni pe 27.02.09 intr-o locatie destul de micuta. Cunosc "magazia" pentru ca in urma cu cativa ani au concertat cei de la Jamiroquai acolo.
Cautam sa vad cam cat costa biletul. In "maghernita" din München costa 65 €, la Paris (ca ei fac un tur al Europei) costa 165 €. Deh, Parisul e cu staif.

zapada

2008-11-21T21:14:00.002+01:00

21:14 Prima ninsoare! Yuhuuuu, de maine la sanius, ceai fierbinte cu scortisoara si fularele pe nasucuri.

glasul rotilor de tren

2008-11-21T15:20:00.005+01:00

Si-a construit un paienjenis de sine. Una trece periculos de aproape pe langa piciorul scaunului meu. De unde acum vreo cateva luni, sinele erau construite drept, longitudinal, acum coturile macazurilor se intrepatrund solid lasand vederi o interesanta gara in miniatura. O gara de calatori cu toate accesoriile de rigoare. Pe margine stau rasturnati copacei, oamenii si animale. Langa ele un carucior rosu lipit de calorifer. Acolo doarme Freund si Mausi, copii de suflet ai lui Lazi. Pe fundal se aude un continuu suierat de locomotive, de manevre care se produc inevitabil pe o cale ferata cu sine si tampoane din lemn.
-"Wunderschonnnn" (minunat) exclama el entuziasmat
Ma uit la el si se rusineaza. Imi dau seama ca are nevoie de spatiul lui intim, fara sa mai fie spionat de parinti.
E intuneric, ora 3 dupa-amiaza. Se aude necontenit cum cad picaturi mari de lapovita & ninsoare pe geamuri. A venit iarna. O zi lunga si tenebroasa ca un beci umed.

ipostaze casnice

2008-11-20T10:06:00.008+01:00

P.S. Fara suzeta si un ursulet de plus pe nume Freund (il are de cand s-a nascut) nu poate exista.

shooping de noiembrie

2008-11-17T20:39:00.004+01:00

Ritmul vietii mele este destul de previzibil. Cand intervine vreo schimbare indiferent de ce natura, atunci ma apuca cu dezinvoltura migrena. Ca si astazi.
Am plecat dimineata la Frau Ploch. Nimic spectaculos. Drumul prin padure m-a trezit din aburii somnului si mi-a oferit ragaz sa-mi fumez tigara. Da, intradevar aerul curat din padure si tigara mea matinala sunt oarecum in contradictie. Insa daca nu fumez "una mica" dimineata, imi sare destul des tandara in cursul zilei. Experienta probata.
Direct de la Frau Ploch, fac drum invers spre bona lui Lazi. Cand ajung, el doarme pe canapeau din sufragerie. Somnoros cum e, il imbarc, il arunc in carut, ma opresc pe drum sa-i cumpar un Leberkasesemmel (adica un fel de specialitate bavareza, chifla + carne afumata + ketchup) si un suc de mere. In timp ce asteptam autobuzul, cu care mergem 2 stati pana la gradi, Lazi da repede pe gat juma' de sticla de suc si printre inghitituri incercam sa purtam o conversatie. Diverse. Cum si-a petrecut ziua la Doris (bona), ce a mancat, daca i-a fost dor de mine, etc. Ajunsa la gradi, il dezbrac, ii pun sandwichul in garderoba lui si dusa sunt.
Astazi, am hotarat dupa ce l-am dus la gradi sa merg in oras sa-l intolesc. In weekend s-a anuntat zapada si un mini viscolas. Deci, haina, ghete si caciula. Orasul (adica zona aia cu magazine) ma ameteste cumplit. Furnicar de oamenii printre care trebuie sa te strecori, magazine pline pana la refuz si multeeeeee tentatiii...
Am intrat la H&M. I-am pescuit vreo 2 perechi de jeansi si un hanorac. Mi-am adus aminte ca la o vreme asa cainoasa are nevoie si de strumfi. Mi-a luat vreo 10 min. sa gasesc nr. lui. De haina nici nu fu vorba. Erau doar doua modele, dar nu mi-au placut. Pentru ca trebuie sa-mi placa mie. Lazi la o adica are incredere in gusturile mele. Ma invart putin prin jur si intru la Zara. Am zarit instantaneu ghetele pe care le cautam (unele inalte, rezistente la apa, cu blanita si arici). Ma uit cu atentie dupa haina, zaresc una mai smecheroasa, dar ghinion, nu au si numarul lui. Rog o tipa care mesterea ceva pe la rafturi sa se uite in depozit. Am noroc, au numarul lui. La casa, sunt putin cam tulburata, trebuie sa ma controlez cam mult dupa bani in pormoneu, dar imi spun in gand, ca se merita o asa investitie.
Cel mai complicat, nu o sa ma credeti a fost voiajul in cautarea caciuli. Trei magazine mi-au trebuit pana am gasit o caciula burlan, care se introduce pe cap si numai ai nevoie de fular. Super practica. Basca, are si masinute crosetate pe parti.
E ora 6 jumate. Sunt franta. Mie o foame de mor si m-a luat migrena. Ma uit in jur, tarabe cu portocale, banane si alte chestii exotice. Ma tarasc smerita spre metrou. Zaresc ca printr-un miraj, un frontispiciu celebru. Turlele unui fastfood McDonald's. Yuuuhuuu, aici e de mine. In 5 min cred ca m-am indopat orbeste cu 2 hamburgheri. Ziua e ca si incheiata. E deja intuneric, frigul ma zoreste spre casa, sentiment impartasit la unison de oamenii ce stau cuminti pe scaunele din statia de metrou.

conventie

2008-11-14T18:53:00.005+01:00

Cel mai mult ma enerveaza oamenii insipizi si marginiti. Treci pe strada, au buzele crete, privirea pierduta intr-un peisaj aleatoriu. Sunt greu de satisfacut, cersesc compasiune fata de suferinta lor neputincioasa de a nu se face remarcati. Imbracamintea e discreta, dar nu le-ar displcea putina opulenta. Cunoasteti cu toti, genul ala de indivizi care sunt serviti cu o bomboana, iti multumesc acru, refuza si inghit in sec.
Eh, astia nu au decat un leac. Sa fie atacati frontal. Cu armele pe fata, fara menajamente. Sa te bucuri sadic de privirea lor ingrozita de asemenea impertinenta.
Ce cacacios se scot ei la suprafata, cat de buni crestini sunt, parinti extraordinari si prieteni devotati. Majoriteatea au o venerabila meteahna: grandomania. Te invita la ei acasa, si incep sa iti explice utilitatea unui anumit accesoriu (fie el de mobilier sau electrocasnic), ce frumos se incadreaza el in ambianta si cat de multi bani a costat.
Am vazut la cineva odata un Mac Os nou nout, asezat frumos in sufragerie, incadrat in dreapta si stanga de carcase cu jocuri. Nea' Ghiorlan a avut bani multa bunavointa si l-a cumparat. E mai altfel, deh, are design interesant, a costat scump, dai cu cliku' doar odata. N-are asa ceva tot romanu' traitor pe meleaguri nemtesti!
M-am hotarat, cum intalnesc unu' il taxez. Scap de frustrarea de a-i suporta pisalogeala insipida si capat satisfactie ca i-am retezat-o mitocanului.

neam de slugi

2008-11-12T20:26:00.002+01:00

In inima civilizatiei, in vest cum i se mai spune, "munca pe plantatie" e intretinuta cu spor de cetatenii tariilor excomuniste. Am dat acum vreo 4 zile un anunt in Süddeutsche zeitung (un fel de Gandul autohton). Am avea nevoie de o studenta sau o bunica, care in weekend, seara, sa fie disponibila la domiciliul nostru cat timp (vreo 4 - 5 ore) ne-om destrabala si noi prin oras. Mai pe scurt, Lazi doarme, femeia respectiva, navigheaza pe net, citeste sau croseteaza.
In aceste 4 zile, am primit din zori si pana-n noapte zeci de telefoane. Majoritatea personajelor in cauza, ciripind germana pe sarite sau cu un puternic accent slav (eu insumi posed accent). Cugetand noi, am gasit de cuviinta sa alegem o studenta nemtoaica. Careia de bine de rau, nu i-ar strica cativa bani de buzunar. Sebi a fost cel cu ideea intretinerii economiei germane alegand o compatrioata. Insa ceea ce m-a frapat a fost disperarea cu care strainii incearca sa prinda un mini job. Povesti impresionante spuse de adolescnte de 17 ani la telefon, studente dispuse sa lucreze pe o nimica toata.
Acum sa trec la mulstimabila-mi persoana (tocmai ce va povesteam de sclavi din tariile excomuniste). Intruna din zile cand frecam sarguincios chiuvetele lui Frau Ploch, am dat peste un obiect ciudat. Arata ca un triunghi din gelatina sau ca o bucata de silicon de culoarea pielii. L-am luat cu doua degete si l-am asezat siderata pe gresie intr-un colt. Prin spate ca o spioana Frau Markel se apropie si ma intreaba soptit:
"I-ai vazut cumva sanul lui Frau Ploch, era prin baie pe undeva. Sarmana, acum cativa ani buni a fost operata de cancer la san. I l-au amputat. De catva timp, e putin nemultumita cu marimea sanului artificial. Vrea sa mearga sa-si comande altul tinand cont de dimensiuniile actuale, putin mai maricel."
Am dat din cap sovaielnic. Sunt unele situatii pe aici prin jurul meu care pur si simplu ma tulbura si ma naucesc. No comment.

nimicuri duminicale

2008-11-09T21:18:00.004+01:00

Astazi am auzit cel mai naucitor-ravasitor lucru. Un sofer de tir, casatorit cu o ziarista de top, care vrea sa cumpere o enciclopedie de istorie antica (vreo 84 de carti) cu peste 2000 €.
Ieri,in timp ce imi tarsaiam pasi prin supermarket dupa chilipiruri, am observat ca rafturiile erau burdursite cu produse specificie Craciunului. Toate ambalate simandicos, in sclipiciuri cu Nea Mosu' si la preturi promotionale. Ba chiar am vazut la intrare braduti pitici, coronite si crengute pentru decor. Mai sunt vreo 5-6 saptamani pana la Craciun, cine s-ar aventura sa cumpere braduti pe care in preajma sarbatoriilor i-ai srange cu matura de pe jos? Da' mai stii, astia or fi din gama merelor, rosiilor si a castravetiilor nemuritori! Adicatelea, exista pe aici o "gama" de legume si fructe din Olanda deobicei, pe care daca le cumperi azi le poti manca si dupa 2 saptamani. Tari ca piatra, fara gust, fara miros insa aspectosi ochiului. In Olanda am fost. Pamant putin, canale cat cuprinde, umezeala si frig. Din cate am auzit, legumele astea sunt crescute in niste sere speciale, cu pamant putin, apa multa si chimicale la greu. De ce oare nu exporta Romania legume si fructe, ca la noi soare si pamant cacalau?! Ne-au luato altii inainte, ca deobicei.
Plus ca acum vreo 3 saptamani cand am fost in Bucuresti, am intrat si eu ca tot omu' in Real. Un hipermarket exportat din Germania. Mare surpriza am avut si acolo! La standul de legume si fructe, frumos aranjate, se lafaiau cartofii din Germania, ardei din Olanda, usturoi din China, etc. Dar si mai mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca se cumparau! Tanjesc dupa rosiile alea mari carnoase, moi si storcite din piata Obor, dupa cartofii cu bube si dupa morcovii plini de noroi care zac pe tarabe! Dupa cativa ani buni petrecuti pe meleaguriile nemtesti, am ajuns la inteleapta concluzie ca nu tot ce e placut vederi se imprieteneste cu papilele tale gustative!

Down town

2008-11-08T22:28:00.004+01:00

Sambata seara, se aude pe fundal zgomotul orasului, forfota si clacsoane. Vitrine arzand de nerabdare sa se napusteasca spre tine, miros de parfum si alcool. Imi amintesc o piesa fabuloasa pe care am ascultato cu mult timp in urma. Nu departe, aici la doi pasi, Downtown... Noapte buna

cu dedicatie

2008-11-08T21:20:00.004+01:00

Astazi am mers sa fac curat la o individa. Una dintrastea carora le musteste jegu' prin pori. Exista o categorie de nemtoaice, neepilate, cu tivul descusut, pantofi robusti si fara sutien. Se cred profund responsabile de tot ce misca in jurul lor, dar intr-un mod cu totul ridicol si usor tenbel. Obisnuite cu un sistem social care le-a protejat, majoritatea fiind mame singure, isi permit sa te ridiculizeze, sa iti arate cat de eroica este existenta lor, cat de filantroape sunt ele intr-o lume haina. Hai sictir, fah imbuibato! Pai, ia du-te tu, sa traiesti in Romanika. Zat si pune-ti labele alea mari la munca, dute sa fi tiranizata de sefi, barfita de colege si umilita de barbati. Ba, mai mult, iti doresc sa traiesti intr-o tara musulmana ca sa iti dai seama cat de privilegiata esti in Germania.

Humpty Dumpty si Laura

2008-11-06T21:49:00.010+01:00

Asta seara vine cu singuranta randul Laurei. Dupa ce s-a uitat la desene, s-a mai jucat putin si in bucataria lui Sebi (jumatate din bucatarie e biblioteca si birou) printre cuti mari transformate in casute, Lazi a ajuns in patutul lui. Camera, arata destul de misterios noaptea, are doar niste stelute agatate de draperie care imprastie o lumina palida iar pe dulap o lampa cu picior ca un cocostarc. De lampa am nevoie doar daca vreau sa-i citesc o poveste, stelutele raman sa-l vegheze statornice toata noaptea. Asadar sa inceapa Laura. O fetita cu parul rosu, imbracata intr-o rochita de culoare incerta. Priveste in afara unei ferestre enorme, in timp ce pe fundal intr-un hamac agatat intre doi copaci doarme tanti Tan Tan. Tanti Tan Tan arata ca o vrajitoare, iar hamacul e tesut din panza de paianjen. In departare intre copaci se zareste ceva destul de ciudat. Laura isi arunca pelerina pe umeri, il agata in treacat pe Brummel, ursuletul, de o labuta si evadeaza in intunericimea padurii. O padure dealtfel costeliva, de plopi. Intr-un cuib de crengi uscate doarme un ou cu nasul lung.

(Laura stia ca e un Humpty Dumpty, probabil tanti Tan Tan intr-un moment de luciditate i-a povestit Alice in Tara Minunilor!)
Tiptil ii da ocol oului care doarme si scanceste sfasietor prin somn. Brusc deschide ochii socat de existenta Laurei in preajma-i. Debusolat, alearga repede, bezmetic prin intuneric printre copaci si tufisuri. Laura il urmeaza gafaind si strigandu-i lui Humpty sa se opreasca. Copaci prind contururi hidoase in intuneric, ici colo apare un butuc cu chip had si cregi care stau sa agate ca niste gheare. Humpty Dumpty alearga fara oprire se agata de o creanga si isi pierde echilibrul. Laura incearca sa se apropie incet si sa se prezinte ca o adevarata domnisoara. Humpty devine dintr-o data zambitor si ii propune Laurei sa se joace impreuna. (asta e imaginea din carte care imi place cel mai mult). Un camp de lalele rosii gigantice. Pe una dintre frunze Laura si Humpty aluneca molatec ca pe un topogan. Lui Humpty de atata destindere ii zboara in aer jobenul iar Laura il scapa din mana pe Brummel.
Ufff, soarele apune Laura se pregateste sa plece, Humpty da din cap trist, semn ca ii este frica sa ramana singur. O pasare mare cu ciocul din metal da tarcoale prin aerul nopti. Laura tremura ca scuturata de friguri, are o idee, sa i-l imprumute in seara asta pe Brummel. Pe cer apar tunete si fulgere, lalele gigantice se apleaca laolalta cu copacii sub presiunea vantului. Laura merge spre casa. In mana are o lanterna. Se razgandeste si se intoarce sa-l caute pe Humpty Dumpty. Sarmanul Humpty sta zgribulit langa o scorbura. Isi soptesc unul altuia cate ceva la ureche. Se pare ca vor sa evadeze din padure. Cu cate un bat in mana pornesc repejor la drum. Tipetele ascutite ale pasari cu ciocul din metal, fluturi de noapte flamanzi, tufisuri cu ochi de soparla pe toate le-au infruntat amandoi. Dimineata ii gaseste adormiti langa trunchiul unui copac. Tanti Tan Tan, in fata sevaletului picteaza linistita imaginea unei case suspendate intre 3 copaci (casa Laurei si a matusii??!).
P.S. Am povestit asa cum m-au indrumat imaginiile si imaginatia, bineinteles.

nazbatii

2008-11-04T20:47:00.003+01:00

Si tocmai ce imi laudasem odrazla intrun post anterior... Spun tocmai,pentru ca astaseara de cum a intrat pe usa cu Sebi a inceput sa-mi povesteasca cu o moaca de martir ceea ce i s-a intamplat la gradinita.
-"Mama, Michele m-a pus pe bancuta....ihhiiii", incepe el cu prefacuta pseoudo boceala.
Bancuta este un accesoriu de la gradinita unde sunt asezati copii super neastamparati, care fac boacane. Acolo pe bancuta de lemn stau singurei cuc, fara sa aiba posibilitatea sa ia parte la ceea ce fac ceilalti.
Sebi, in timp ce se descalta ma tot bombarda cu "informatii" despre minunatele evenimente petrecute la gradi si povestite de Sandra (educatoarea).
Pai Lazi si Luca au luat o carte s-au dus impreuna la toaleta, au rupt-o si au aruncat-o in WC. Ca si cum nu ar fi fost indeajuns, au mai aruncat si sulul de hartie igienica dupa care au tras apa. Banuiti nu, ce s-a intamplat!!!!
Au inundat jur imprejur, iar sarmanele educatoare au fost obligate sa stearga, sa stranga mizeria, producandu-se un mic haos. Piticii ceilalti au luat-o razna, au inceput sa urle, sa alerge care in contro prin incaperi, pana cand educatoarele terminate de atata smotruit au preluat fraiele situatiei.
Ca si cum nu as fi auzit destul, Lazi a venit si mi-a aratat cum si-a prins mana in usa.
Urmariile? Eu impreuna cu Jenny (mama lui Luca) va trebui sa cumparam o carte noua + bonus, sa facem curat la gradi intr-una din zile.
Sebi si Vero cu care vorbeam la telefon, auzind toata tarasenia, mi-au sugerat sa nu ma enervez pentru ca asa sunt baietii mai smecherasi, mai obraznici, ca doar e copil,nu??!!

periplu spre Frau Ploch

2008-11-03T20:56:00.004+01:00

Pe la ora 9.oo traversam deja orasul sa ajung la S-Bahn. Sictirita ca nu imi pot fuma in tihna tigara (nu mai pun la socoteala ca nici cafeaua nu mi-o bausem!) si ca sa sfidez absurda restrictie de a fuma intr-o gara (in aer liber) m-am asezat in fata unui reclame uriase si mi-am aprins tacticos o tigara amarata, scuturata si indoita. In timp ce ma uitam curioasa la oamenii care se pendulau prin prejur, am observat chiar pe peronul celalalt, o camera de luat vederi. Vreun troglodit de functionar care urmareste zilnic ce se petrece, masturbandu-se si crezandu-se D-zeu pe parcela lui! S-6 in directia Stamberg are intarziere de 15 min. Ma enervez dar imi trece repede. Prin fata mea se perinda diverse personaje. O prezenta feminina din familia "divele fara frontiere" in camasa, cu buricul dezgolit tarand dupa ea un geamantan imens. Mi s-a facut instantaneu foarte frig doar inchipuindu-mi ca as putea sa ma dezbar de vreo piesa vestimentara. Am uitat sa spun ca afara e ceata si umezeala. Imi scot romanul din poseta. Unul clasic cumparat din Bucuresti "la oferta" de la Nemira. Nu se petrece nimic spectaculos si cu toate astea te prinde, relatari de budoar, petreceri campenesti si vanatori la tara. Drumul prin padure mi se pare de-a dreptul infinit. Fac pasi mari insa am impresia ca ma misc incet si in reluare. Pe stradutele din Krailling, printre garduriile inalte, gradinarii,femeile de serviciu din Europa de Est, misuna harnica, terminand curatenia de toamna.
Am clantanit de vreo cateva ori cu acel mecanism ciudat, grotesc, gura de leu, pana ce mi-a deschis Frau Markel. Mi-a vorbit soptit ca data viitoare sa intru pe usa de serviciu. Ii raspund ca ascult si ma supun. Ce as putea sa fac?! Statutul mi-o cere :-))
Frau Ploch ma intampina zambitoare si ma imbie la o ceasca de ceai negru. O refuz politicos. Mi se explica ce am de facut si ma apuc heirupist de treaba. In timp ce frec una dintre chiuvete cu otet, frau Markel ma roaga sa intrerup treaba si sa ma apuc mai bine sa sterg marmora din hol.
-" Frau Ploch, face drenaj limfatic. A venit deja doamna respectiva si au nevoie de baie.
-" Dar eu am crezut ca face masaj... ingan si eu naiv
-"Da, Frau Ploch nu vrea sa vorbeasca despre asta. Se ingrasa in ultima vreme vizibil si a decis sa faca drenaj.
Mai mult nu am vrut sa stiu. Imi vad profund preocuta de marmora mea din hol inchipuindu-mi printre franturi cum prin venele lui Frau Ploch se prelinge grasime alb galbuie.

dar ... imi e dor de Jeremy

2008-10-31T22:36:00.003+01:00

A fost o perioada prodigioasa in viata mea cand nu pierdeam niciun film la cinema sau pe canalele mai acatarii care existau la vremea respectiva. Priviti-ma cu indulgenta pentru ca ma consider deja o fata batrana. Vibram si traiam scenele care ma miscau. Puteam sa ma sacrific pana la 4 dimineata daca atunci se difuza filmul respectiv! Am ramas inca cu mireasma aia de extaz pe care mi-o dadeau filmele in urma cu vreo 7 ani. Acutualmente incerc sa ma concentrez sa urmaresc un film cap coada. De pe la inceput incep sa-l judec si sa-i gasesc nod in papura. Ca e prea comercial ori prea senzual, prea experimental sau prea lacrimogen. Se pare ca am devenit opaca si lipsita de empatie fata de ceea ce se scoate momentan pe piata cinematografica.

in postura de viitoare soacra

2008-10-29T22:21:00.002+01:00

E posibil sa te indragostesti la 3 ani?
Va intreb, pentru ca astazi am observat cum Lazi daca o (re)vede pe Clara, lasa capul in jos si se ascunde dupa mine. Subliniez, nu s-a comportat NICIODATA asa. Din contra este un mic tupeist. Pe Clara a cunoascuto acum o jumatate de an la gradinita. Erau impreuna in grupa mica. Lazi in fiecare zi imi povestea ca a luato pe Clara in brate, ca e "fata lui" etc. Intre timp Clara s-a mutat in grupa de dimineata. Insa ma intreaba regulat ce mai face "fata lui", daca mai are posibilitatea sa se vada cu ea.
Sa va satisfac pana la capat curiozitatea. Cine este Clara si de ce ii place lui Lazi.
Pai, ia sa vedem (ce soacra haina o sa fiu, eehhhh!!!).
Clara este mai mica ca el cu o jumatate de an. Nu are parul lung, nu e nici blonda nici bruneta si este extrem de... timida. Are in fata 2 dinitisori mari de iepuras si l-a repezit pe Lazi de vreo cateva ori cand dadea tarcoale carutului in care se afla fratiorul ei, un bebelus de cateva saptamani. Dupa disparitia Clarei in grupa de dimineata, a aparut Lara, o fetita blonduta si tare miorlaita. Lazi o detesta & ignora. Amelie, o alta feblete de-a micului golan! E sora lui Luca. Ea il adora pe el, il mangaie si il pupa pe obraji atunci cand Lazi este purtat de mine in carut, iar ea se intoarce cu mama ei de la gradinita. Lazi ii raspunde ursuz cu vreo imbranceala sau cu un "lasa-ma in pace".

fara titlu

2008-10-29T17:33:00.003+01:00

E noapte, intuneric, si nu e inca ora 6. Stau singura in casa si ma bucur de caldura, de actuala armonie impietrita si impersonala. Ieri seara am ascultat in holul gradinitei cantecul de incheiere. Vocea lui Lazi ca un clopotel acoperea celelalte voci. Acasa imi spune ca nu ii place sa cante. Ca ureste cantatul la gradinita. Stiu ca se da cocos fata de mine. In fiecare seara asculta muzica la casatefonul pe care si-l tranteste langa pernita. Ma roaga sa-i pun muzica si in bucatarie. E un baietel. Nu vrea sa ii mai povesteasca mamei acasa decat franturi din intamplariile pe care le traieste. E constient de imaginea proprie in societate. Stie sa se vanda bine. La 3 ani e oarecum independent de mine. E aproape toata ziua plecat. Nu stiu ce face exact, dar stiu ce imi povestesc ceilalti. Sunt lucruri noi pe care eu nu le stiu despre el. Doris (bona) mi-a povestit ca poate sa mearga foarte mult pe jos, poate sa construioasca barci si castele din lego, educatoarea mi-a confirmat ca ii place sa cante, sa picteze in acoarela, sa ii ajute pe ceilalti copii daca este rugat.
P.S. O amica mi-a sugerat sa ma uit pe youtube la o anumita piesa de la Sigur Ros. Asa si-l inchipuie ea pe Lazar pe la 10 ani, ca pe baietelul din clip.

in drum spre Frau Ploch

2008-10-28T22:06:00.005+01:00

Ma urc in S-Bahn. Stiu ca trebuie sa merg cateva stati pana in Planegg. Numele nu imi spune mare lucru. Privesc in jur, niste liceeni de provincie galagiosi care au fost in oras la cinema sau cumparaturi, cativa batrani si eu. Pe fereastra, fabrici, case cu gradini spatioase, campuri, macazuri si paduri. Cobor in gara. Sunt putin surprinsa sa observ ca pe partea unde mi s-a explicat sa merg e doar padure. Niste indicatoare si sagetiile lor care ma ademenesc sa ma afund pe carare cu incredere. Ma simt ca o scufita rosie. Imi place. Arbori grosi, pini si feriga. Merg si incerc sa-mi imaginez cum era acolo inaintea razboiului. Fara infrastructura, doar un drumeag de tara care ducea in sat. Carute pictate frumos pe tabliile laterale aducand de la gara cateva femeii vanjoase cu obraji rosii.
Nici nu ma dezmeticesc bine, ca pe langa mine aluneca o bicicleta. O femeie intre doua varste cu sal si basc catarata pe o bicicleta cu ghidon inalt si faruri extrem de proeminente. Un alt indicator pe partea dreapta ma atentioneaza ca la 50 m se afla o manastire sau o capela. Iarasi ma simt in alta dimensiune. O capela cu o Madonna din lemn sculptata la intrare. Imi aprind o tigara, o savurez neincorsetata de regulile orasului din departare. Imi doresc sa nu se termine curand culoarul de frunzis. In zare se itesc cosuriile caselor. Aici trebuie sa fie Krailling. O strada pricipala din care se ramifica altele mai mici lateral. Case inalte din caramida rosie cu ferestre largi, flori salbatice cu tulpini pe jumatate uscate,iedera si helestee pe care se balangane lin rate artificiale. E lesne de inteles ca acolo locuiesc bogatii! Nr. 11 e usor de gasit, e undeva pe la mijloc. Usa de la intrare e impodobita cu gura unui leu din care iese un cerc din metal. Asa am mai vazut eu in filmele englezesti. Oricum sunt in postura filmelor clasice, primul interviu cu o fata saraca din oras care isi cauta job la o familie bogata. Lovesc timid marginea cercului. Un glas de femeie imi raspunde. Usa se deschide, lasand la vedere o doamna de vreo 70 ani. Asta e varsta pe care eu o pot ghici cu aproximatie. Sunt invitata in hol. Un hol placat cu marmora alba. Frau Ploch, amabila si zambitoare, mi-o prezinta pe pe Frau Markel, una dintre servitoarele familiei. De fapt ce-a mai veche. Amandoua se ingramadesc in jurul meu sa imi ofere mana. Sunt placut surprinsa, de primirea care mi se face banuind ca batranele mele sunt avide de conversatie. Ajung in living. Mobilier vechi ca in cataloagele de arta, tapet cu pasari maiestre, mocheta plusata, lampi cu picioare inalte din metal, pe toata marginea ferestrelor largi se afla bancute din lemn care mascheaza caloriferele. Intr-un fotoliu cu fata spre ferestre si cu spatele spre noi se afla un batran. E domnul General de Marina, leul de mare, batranul Ploch. Pe vesta din stofa verde pe care o poarta se afla o insigna,ceva cu o nava in miniatura si niste initiale. Nu mai vede aproape deloc. Frau Ploch imi povesteste cum ii citeste in fiecare zi cate un capitol dupa masa de pranz.

continuarea... zilele urmatoare...

...sub imperiul masinilor

2008-10-26T20:22:00.008+01:00

Pasesc incet pe muchea trotuarului cu un picior catarat pe bordura inalta si cu celalalt pe sosea. In jur o mare de masini. Incerc sa ma ghidez, sa imi lungesc gatul pe deaspura unui harb parcat cas pe trotoar. Din spate simt vibratii de roti. Ma opresc in loc, ma produc intr-o miscare brusca de natura instinctuala, nesigur imi retrag si celalalt picior de pe trotoarul burdusit din greu de masini. Inaintarea e de-a dreptul imposibila. Mai astept prudenta in timp ce din spate vine un taxi iar din fata un dulap pe roti. Maimuta cu ceafa groasa din jeep nu are rabdare sa traga pe dreapta. Injura indesat prin geamul de la portiera. Au mai trecut vreo 6 min. Ca sa parcurg cei 30 m de strada mi-au luat deja 15 min. In Bucuresti ai nevoie de timp si de nervi de otel. Imi amintesc cu vreo 7 ani in urma, cand ma intorceam noaptea de la vreun club, doar taxiuri si in rest pustiu, mergeam pe sosele fara sa ne fie frica ca o sa fim loviti. Acum pe la 10 cand deabia se innopteaza, masiniile merg bara la bara, soferii suduiesc de mama focului iar aerul este nerespirabil. Am oroare sa traversez strazi. Ma simt terorizata cand trebuie sa fac slalom prin oceanul de masini oprite la semafor. Ambreajul pornit imi da fiori reci pe sira spinarii. Volanul manevrat la voia intamplarii pe ritm de manea imi confirma inca odata superioritatea lovelor si a smecherilor din Romanika.

ce frumos e in Romania!!

2008-10-09T10:49:00.002+02:00

Ne-am tot perindat prin oras, pe la terase, vremea fiind aliata noastra in aceasta saptamana. E prima data cand venim in Bucuresti fara carut. Oricum in decurs de 3 ani a distrus 3 carucioare, unul dintre ele cu roti groase din clasa bolizilor,pentru copii agitati. Cand ma voi intoarce acasa in Muenchen voi fi nevoita sa i-l cumpar pe al 4-lea. Nu suport mersul cu interminente si opririle spectaculoase atunci cand vrea sa admire un "rahat" de pe marginea drumului, mai ales cand eu ma grabesc sa ajungem la gradinita sau la bona. Dimineata il arunc repede in carut, il fixez in haturi si pornesc cu el intr-un ritm nebun spre destinatia finala. Dilema?!Ce carut rezista zilnic la cele 16 kg ale d-nului si la zbantuiala de rigoare? Vom vedea.
Ieri a batut la picior Lipscaniul, si-a comandat singur o piza si a purtat o discutie in cea mai curata lb. romana. Ca si mine, Lazi se simte confortabil, acceptat si neinhibat in minunatul peisaj autohton. Nu da ordine si nu se preface ca in Germania.

ciubuc via bacsis

2008-10-07T07:57:00.005+02:00

acum cateva seri m-am perindat pe la petrecerea unor jurnalisti din germania. am discutat cu un tip extrem de prezentabil (din Munchen) despre ceea ce insemana orient in romanika. am incercat sa-i explic ca exista o mare diferenta intre turcii care populeaza astazi germania si orientalismul nostru dobandit de sute de ani, cu acte in regula si cu bunavointa mentalitatii noastre docile.
nu stiu ce atitudine sa ai cand ii vezi pe strazi in Germania supraponderali, impodobiti ca un pom de craciun, scuipand si suduind impotriva normelor moderne de civilizatie. vin din sate uitate de lume din anatolia, traind inca dupa reguli impuse de Mehmed al VI-lea. tinerii turci imbracati in straie moderne, scurti si parosi insotind fete la fel de ostentativ imbracate dar purtand pe cap insemnul religiei musulmane. ma frapeaza ca inca sunt organizati in cete ca strabuni lor in hoarde! o ura nestavilita si nejustificata impotriva a tot ceea ce nu tine de kebab si coran ii macina zilnic.

back to origin

2008-10-05T13:39:00.002+02:00

-"Mama unde este Romania?" ma intreaba Lazi dupa ce am coborat din avion.
-"Dragul meu, asta e Romania,oamenii astia de langa noi, care vorbesc cu progenituriile intr-o germana stalcita, politisti care ne intampina cu un "bine ati venit" plin cu subintelesuri si parcarea burdusita de masini cu staif!
Romania este o fata de moravuri usoare. Estetica dar sleampada. Poarta ciorapi fini dar cu firele trase, parul lung si naclait, imbietoare la trup si haina la suflet.
Ma frapeaza ca aici timpul trece extrem de repede, indiferent cu ce ti l-ai ocupa.
Am in permanenta un placut sentiment de lehamite, insa mi-l asum si ma bucur de el.
Ploua in Bucuresti. Strazile sunt impracticabile, oamenii de bine merg la Mall. Mall-ul oaza duminicilor cu intemperii. Mall-ul un fel de targ de distractii modernizat imboldindu-te fara sa vrei sa te vanturi prin multimea de gura casca.

kiki & john

2008-10-01T20:49:00.003+02:00

Ce minunat e sa te trezesti dimineata cu piesa asta pe fundal!!! Astazi as avea chef de un film politist englezesc/american din ani '70. Masini busite, mulatrii cu pantaloni evazati si femei cu parul permanent. Intotdeauna genul asta de filme ma relaxeaza total. Politisti dau drumul sirenei (e neaparat!!!), discutii de genul "daca sunt incercuit, acopera-mi spatele, cheama intariri" droguri, femei fatale, puscoace si muzica buna. Upsss, din nefericire am de peste 3 luni cablul de la TV suspendat. E adevarat ca eu singurica am decis ca imi este mai bine fara. Dar cum toamna si iarna vor fi extrem de lungi si intunecate, parca ma bate gandul sa ma recablez.

hituri eterne

2008-09-29T23:23:00.004+02:00

Isi mai aminteste cineva de baieramurile de dupa '89? Toata lumea aparea la o ora bine stabilita, frumos imbracata si musai cu un mic cadou. Odata nu am avut ce sa aduc la o astfel de petrecere si mi-am sacrificat sapunul Fa pe care il ascunsesem in dulapul de haine. Interzicandu-mi-se sa ma machiez, ma pictam pe furis in lift cu cel mai indecent ruj. michael jackson pe banda de magnetofon, celebrele bluesuri, invitatiile timide de a face cativa pasi in doi, dezamaginrea fetelor care ramaneau neinvitate pe margine...
Am avut la un moment dat un prieten cunoscut la un baieram, de fapt si primul meu prieten, Cristi, care ma medita la mate si la fizica iar cand ieseam impreuna afara il ademeneam la plimbare prin Cimitirul Sf. Vineri.
Pe vremea aia nu aveam nici macar casetofon, iar prietenele mele care posedau un magnetofon imi inspirau deja respect. Fredonam melodiile hiturilor iar versuriile le primeam de la fetele mai bine dotate tehnic (care puteau trascrie versuriile direct de la magnetofon/casetofon). Cu vestimentatia era mai dificil, ca inca nu existau second-handuri iar magazinele comercializau aceleasi uniforme anoste, haine cu care te puteai acoperi si atat. Gabi si Cristina, niste amice bune, aveau rude in America. Asta da super bafta. Norocul meu ca erau un pic mai plinute iar hainele nu li se potriveau intotdeauna. Din generozitate ajungeau pe la mine. Aveam un tricou roz cu un imprimeu cu Michael Jackson. Splendid.

the lady is no more a tramp

2008-09-28T23:15:00.006+02:00

Ce tumult, ce agitatie, sambata seara!!! Zeci de telefoane ca sa stabilesc unde o sa descind prima data. Sublim! In primul rand la Universitate la rond. 137-le obosit si imbacasit de mirosuri sau inghesuiti intr-un taxi.
Baia si epilatul, aparitia Morisei, Tudoresei sau a Pipetei in pragul usi. Orele destinate "papusitului", proba obligatorie a toalelor. Pana la urma tot tapata si "golanca" ieseam din casa! Si stiti, nu imi era rusine cu mine niciodata! Imi amintesc ca am iesit odata intr-o rochita roz din supraelastic din perioada 60-ista, ciorapi din plasa si saboti cu toc inalt. Numai pe terasa de la Web cate conflicte am provocat din cauza outfiturilor mele mai mult decat indraznete si a gurilor slobode dornice de comentarii. Simteam ca traiesc, ma bucuram intens chiar si atunci cand urlam isteric la ex-ul meu.
Acum sambata seara e la fel de searbada ca si miercuri seara, indiferent de anotimp. Ma zgaiesc tamp la computer, mai fac o tura prin bucatarie sa imi aduc un ceai iar cel mai dezgustator lucru e sa-mi asez o pernita electrica pe burta.
Multi spun ca am devenit matura, responsabila si utila.
Eu din contra, ma resimt ca o matraguna debila, nefericita si pe deasupra speriata de provocari.

puzzle matinal

2008-09-26T11:34:00.005+02:00

j. k.

2008-09-25T21:31:00.005+02:00

El traieste intr-un cartier muncitoresc. Are o locuinta mica. Bucatarie impersonala in care se afla ascunsa,sub doua usi rabatabile, o cada de baie. Ca un mic cavou. Particule mici de praf zboara zorite sa ajunga pe frunzele celor doua plante care convietuiesc in coltul camerei. Povesteste despre apartament ca a fost construit special pentru citadini. Pe fundal se aud zgomotele traficului urban. Ne intampina de la intrare o chiuveta veche in stilul Art Nouveau si niste scari care troznesc sub pasi nostri. Uneori uit de El. Nu e in totalitate urban. E fastacit si speriat. Ii place vidul si pisicile verzi. De fiecare data la finalul nuvelei scrie doua variante, una simpla, umana si una complicata pseudo-dramatica. Ne-am intalnit in cafenea. El isi poarta manuscrisele in buzunarul stang al jachetei. Imi povesteste despre Fetita cu chibrituri si despre Mos Craciun. Uneori imi este dor de El. Doar cand imi amintesc.
Candva ascultam cuminti pe sofa piesa asta

scandinavici

2008-09-24T10:22:00.002+02:00

Ieri la gradinita am interactionat cu mama micutei Lara, o fetita bondoaca si vorbareata.
"-Toamna asta a venit prea brusc. Mi-am scos deja hainele de iarna, insa frigul este atat de intens incat il simt pana in oase", ma confesez eu cu obida
-"Da, e adevarat, insa in Scandinavia sunteti obisnuiti cu frigul, nu?" ma intreba ea
-"Dar ce legatura are Romania cu Scandinavia?" eu, nedumerita
-"Pai noi stiam ca tu vi de pe undeva din Scandinavia, nu stiu exact care tara..." ingana femeia fastacita
-"Nu, eu vin din Romania, din Valahia, din stepa", eu, cu neprefacuta mandrie
-"Dar Lazi e nume scandinav, eu numai inteleg nimic. Si voi aratati atat de diferit decat romanii pe care i-am intalnit" spuse cu uimire
La gradi,Lazar este prescurtat Lazi si pronuntat Lasi, iar confuzia este si mai mare pentru ca Lars si Lase sunt nume scandinave.
-"Nu draga mea, eu sunt romananca chiar daca infatisarea nu mi-o confirma asa cum s-ar astepta ceilalti, iar Lazar e un nume cat se poate de slav", dau eu explicatia finala
-"Dar as putut sa jur ca sunteti scandinaivi, mai ales ca si numele de familie nu e nemtesc"...
-"Da, e adevarat ca si asta suna putin mai anglo-sacson dar e numele sotului (uras sa pronunt sot!!) meu
Am lamurito pe femeie care continua sa rumege in tacere argumentele mele.

insomniaca

2008-09-22T23:42:00.003+02:00

In noaptea asta o sa merg putin pe aici, dau o tura imi umplu baierele sufletului cu o infuzie de sat, dupa care ma intorc la mine

Sebestyén Márta & Alexander Balanescu

2008-09-22T20:51:00.004+02:00

P.S. Balanescu e fantastic

love me if you dare...

2008-09-22T20:38:00.002+02:00

"buna ziua, sunt un supravietuitor de la Auschwitz.."

2008-09-19T19:10:00.007+02:00

Astazi mi-am inceput ziua ingrozitor. N-am putut sa adorm din cauza unor niste nenorocite dureri de gat,plus senzatia aia de moloseala combinata cu oase din cauciuc care precede o raceala zdravana. M-am trezit cu sictir. Ma uit pe fereastra si imi place ca soarele e pe undeva printre frunze (aici inca mai exista coapci intacti). Tare m-as mai urni putin afara, asa, sa ma plimb, sa nu treaca ziua si eu sa zac in casa osciland intre sufragerie si bucatarie. Le-am propus si celor doi barbati sa iesim pana la Laimer Platz la Posta sa ridicam un pachet pe care ar fi trebuit sa-l iau de saptamana trecuta. Mi-am propus sa nu ma enervez prea tare daca Lazi nu o sa mai aiba chef sa mearga si o sa faca "pauzele" lui, o sa tipe ca vrea sa intre in vreun magazin, etc. Sebi mi s-a parut putin cam tacut si ofticat ca i-am incurcat eu ritmul vietii cu boala mea. Mai are un singur capitol si isi termina textul pentru lucrarea de master. In orice caz, daca ne-ar fi vazut cineva de la distanta, am fi parut si noi 2 prapaditi de parinti iesiti afara cu odrazla, adica la datorie.
Dupa ce am asteptat vreo 15 min. ca sa ne ridicam pachetul, am decis de comun acord ca nu are sens sa ne intoarcem acasa si sa gatim, ca ne-ar lua prea mult timp. Prin prejma exista un restaurant cu specific bavarez, macare care face deliciul plodului nostru. Am degustat cateva linguri dintr-o supa de ciuperci, dar m-am lasat pagubasa din cauza lipsei de gust si de miros. La o masa alaturata isi bea cafeaua un batran cu barba si cu o palarie cu pana.
-"Vorbiti romaneste, sunteti romani?" se interesa batranul indreptandu-se spre masa noastra.
L-am lamurit ca eu sunt romanca iar Sebi neamt. Oamenii de aici sunt putin bulversati cum de un neamt prefera sa vorbeasca in familie o alta limba decat germana. Batranul insa a fost satisfacut cu raspunsul nostru. Mi-a spus ca e evreu si ca a avut foarte multi prieteni evrei din Romania, care foloseau limba romana in familie, ca limba oficiala. Isi sorbea rar din cafea si il privea bland pe Lazi. In timp ce ducea ceasca de cafea la gura, maneca puloverului i s-a ridicat putin in sus. La incheietura mainii am observat un tatuaj macabru care mi-a dat fiori pe sira spinarii. Batranul a observat imediat ce s-a intamplat cu mine.
-"Sunt un supravietuitor de la Auschwitz, cele 5 surori ale mele au ars acolo, mama si tatal nu au supravituit nici ei!"
Sebi a incremenit si el cu limgura in mana. Batranul a inceput sa povesteasca lin, melancolic despre perioada interbelica in Romania
-"Romania cel mai frumos pamant din Europa, cred ca acum s-a schimbat foarte mult, nu?" ma intreba el
Am incercat sa-i raspund ca e tara mea si ca nu ma pot pronunta daca e frumoasa sau nu.
-"L-am cunoscut pe doctorul lui Antonescu, un om deosebit, iti punea diagnosticul numai daca se uita la tine. L-a trimis si pe el la Auschwitz. O mare pierdere, o somitate in domeniul medical!"
Il ascultam si nu stiam ce sa ii raspund acestui batran care a supravietuit 65 de ani cu amintiriile lui din cel mai groaznic macel posibil. Curios ca isi duce existenta printre urmasii calailor lui.
-"Aici m-am nascut si aici o sa si mor. Imi doresc tare mult sa mor, dar se pare ca Dumnezeu are alte planuri cu mine"
Mi se confesa si ma privea direct in ochi. Uneori imi era greu sa inteleg ce spune pentru ca vorbea germana cu accentul ala evreiesc.
"-Sa fii curajoasa in viata", mi-a spus spre final.
-"Locuiesc aici cu nepotul meu care e doctor ginecolog. Ies putin, sa beau o cafea intr-un local linistit. Mai exista in lume imprastiati vreo 900 de supravietuitori ai lagarelor de exterminare. Am trait oricum marea onoare sa traduc in cadrul porcesului de la Nürnberg pentru americani si pentru rusi.
In timp ce ma indreptam spre casa, mi-am dat seama cat de mici sunt nemultumiriile si tristetiile mele. Ma intrebam in gand cum se face de tocmai eu din multimea asta de oamenii l-am intalnit pe batran?!

lasitate

2008-09-18T10:30:00.003+02:00

Cel mai usor e sa fi las. Nu e nevoie absolut deloc sa iti impui vreun punct de vedere. Nici sa te razboiesti cumva pentru onoarea patata nu necesita oboseala. Lasitatea o ca o stare continua de hibernare in propriul suc. Toate trec pe deasupra constiintei tale, tu iti vezi multumit de lasitate, nu te frustrezi, nu tipi in fataul nimanui "NUUUU" si nici nu gasesti vreun argument ca ar ar fi necesar sa o faci. Lasii sunt longevivi si nu mor niciodata de infarct.

intelepciuni

2008-09-17T11:03:00.002+02:00

"Capul plecat, sabia nu-l taie!" plecand de la stramoseasca zicala, sau mai bine zis povata inteleapta, mi-am indrumt azi dis de dimineata vointa, nazuind spre o rezolvare amiabila si spasita cu semenii mei nemti. Sebi spune ca aceasta sintagma ar fi inteleasa uneori ca, "curvasarie" si nu ca diplomatie. Ma voi convinge singura cand o s-o pun in practica aici pe taramul oamenilor neanduplecati. Daca esti roman getbeget, atunci nu cred ca exista nici-un impediment de a o pune in practica. Ce ar putea sa te loveasca mai rau, un refuz categoric sau o umilire victorioasa?
Pana acum zicala a fost atat de mult pusa in practica incat face parte din insasi caracterul nostru mai abitir ca populara Miorita. Cand aud aceste blablauri contemporane despre "coloana vertebrala" care e infipta drept in ipocrizie, ma mai duc cu gandul indirect la o alta zicala "interesul poart fesul"

fiindca e toamna

2008-09-13T23:02:00.003+02:00

Ascultam piesa asta si ma uitam pe geam. De ieri si pana azi, au inceput sa curga involuntar frunzele din copaci, termometrul a coborat de la 25 la 13 gr.Mai e si mirosul ala tipic, ploaia cu picaturi cat gamalia de ac, consecventa si apasatoare. Brrrrrr, ma gandesc cu groaza ca numai am unde sa-mi fumez tigara si sa-mi beau in tihna cafeaua de dimineata.

lupul

2008-09-13T22:07:00.002+02:00

Seara vine lupul. Se zavoresc ferestrele si se trag automat perdelele. Lazi sta ghemuit in pernita. Nu poate sa adoarma atat de repede pe cat ne-am dori noi, adultii din casa.
Il aud cum sopteste la urechea lui "Freund".
-"Crezi ca lupul poate sa traverseze raul?"
Se gandeste putin, dupa care isi raspunde intr-un mod de-a dreptul neasteptat pentru mine. Eu care ascult cu usa intredeschisa intregul monolog.
-"Pisi are blana, lupul are blana, nu e peste, nu poate sa innoate."
Se ghemuie si mai adanc in pernita. Se simte in siguranta. Si asta seara a reusit sa-l pacaleasca pe lupul cel rau.
"-Guten Nacht liebe Freund" mai aud ultimile franturi de silabe

prietenie

2008-09-11T20:39:00.002+02:00

-"Mama, unde sunt prietenii mei?" ma intreaba Lazi dupa ce se trezeste buimac din somn
-"La care dintre ei te referi?" il zagandar eu, cu toate ca stiu despre ce e vorba
-"La Tedy si la suzeta, mama"
In patutul lui troneaza fel de fel de prieteni. Unul cu trompa, unul cu mustati, altul cu gheare. Tedy, este prima lui "jucarie" primita la nastere. Cand avea doar 3 luni, il lua cu manutele asezandul direct pe fata ca sa poata adormi. Prima data am fost socata crezand ca are accese de sinucigas. Nu de alta, dar nu puteam concepe ca se poate respira si prin materialul ala care imita blanita. In trecut se numea "Tedy" si mai nou "Freund", este tratat ca un adevarat prieten. I se destainuiesc toate tainele in timp ce e asezat alaturi pe pernita seara, a calatorit peste mari si tari in avion cu stapanul, a infruntat zapeziile si frigul iarna, dar sigurul obstacol l-a intalnit la gradinita. Lui "Freund" ii sunt inchise usile gradinitei. In prima zi, a stat cumintel in rucsacul lui Lazi si l-a asteptat la garderoba, insa urmatoarea zi, a ramas acasa, aruncat dezolant pe patut. Cand ajunge acasa de la gradinita, Lazi, alearga spre locul unde stie ca l-a lasat pe "Freund". Il ia in brate, il intreaba cum s-a simtit, ofteaza si il strange la piept. Momentan "Freund" este extrem de jigarit. Lazi a avut intotdeuna grija sa-si imparta bucatica lui cu "Freund". Pe botic are o pata mare de dulceata din zmeura (care numai iese la spalat), pe labute are zeama de ardei, si din cand in cand, atunci cand Lazi nu gaseste nimic la indemana sa se stearga dupa masa, il mai foloseste drept otreapa.
Cand e vorba de spalat, "Freund" trebuie neapart spalat singur in chiuveta (nu la masina de spalat), alaturi de stapan, care imi da directivele.
-"Mama si la urechii, uite acolo, nu pune prea mult sapun, ca il ustura ochii"
Il storc bine, iar Lazi imi aduce feonul. Chiar daca nu are par, "Freund" trebuie sa fie uscat ca un om in toata regula. Pana seara ma straduiesc sa il pun ba la soare (daca exista), ba l-am bagat si la cuptor putin, pregatit pentru rutina si toanele stapanului.

amurg imbalsamat

2008-09-08T21:18:00.004+02:00

Ploua. Ma uit pe fereastra si imi scot visle la plimbare. Ma imbrac in canadiana lucrata de Geta si imi incalt cizmele de cauciuc. Geta, croitoreasa din sat. E grasa si de cate ori merg cu mamaia la probe ma inteapa cu boldurile. Pe strada Getei locuieste Daniela. Daniela e un copil oropsit, crescut de 2 batrani. Bunicul ei, arata ca bunicul Lizucai din Dumbrava Minunata. D-nul Puterinta (asa se numea) a trecut prin doua razboaie mondiale. O schija i-a retezat unul din picioare. Zambeste intotdeauna cald ca un Dumnezeu in miniatura. Intru pe usa mica si ingusta a polatrei, doua paturi asezate paralel cu cei doi pereti, de grinzile afumate atarna o foarfeca si un ciob de oglinda. La fereastra troneaza 2 muscate si un cercelus. Tata Mandica, mamaia Danielei, mai pastreaza inca urmele unui chip incredibil de estetic. Ne jucam carti, "popa prostul" intr-unul din paturile umplute cu paie. Amanadoua impartim aceasi monotonie imbatranita. La un moment hotaram sa iesim sa ne plimbam. Vizavi de casa bunicilor ei se afla cimitirul. Cimitirul e un loc plin de buruieni incalcite & incolacite de cruci si imprietenite cu cateva tufe de trandafiri salbatici. E un cimitir micut. Drumul care il traverseaza duce spre calea ferata. Visam si ne povestim reciproc visele. Hotaram ca in prima duminica sa facem autostopul pana la Popasul Manasia si sa bem un cico. Ne macina pe amandoua acelasi moment unic de evadare. Trece acceleratul de la ora 7.00 spre Slobozia. Sinele vibreaza puternic. Copii necunoscuti ne fac cu mana de la ferestre. Inca mai ploua marunt si incepe sa se innopteze.

im not innocent

2008-09-06T23:48:00.003+02:00

I'm not innocent and I know that I could ...
I'm not seventeen and I know that you're not to blame and if I could reason
I'd settle this thing
still be missing you....

..."intamplarile acestea... astazi cand le scriu pe hartie, imi dau seama, iar si iar, ca tot ce povestesc nu are importanta decat pentru mine, ca nici nu au poate sens sa fie povestite. Pentru mine insa, care nu traiesc decat o singura data in desfasurarea lumii, ele au insemnat mai mult decat razboaiele pentru cucerirea Chinei, decat sirurile de dinastii egiptene, decat ciocnirile de astrii in necuprins..."
Camil Petrescu

de la caftan la vuitton

2008-09-03T22:29:00.002+02:00

Es war einmal... Bukarest

2008-09-03T22:10:00.003+02:00

"Nu voiam decat sa fiu, cu Dinu, intr-o barca pe lac, in Cismigiu, Haut-parleur-ul de la debarcader sa urle un cantec en vogue: Es war einmal ein Musikus sau Iubesc femeia, sau oricare altul. Eu sa ramez. Sa fiu imbracata intr-o rochie vaporoasa, soarele sa-mi puna reflexe blonde in par." Anisoara Odeanu

a long-forgotten track from the fantastic `90

2008-08-29T20:50:00.004+02:00

Kiril

2008-08-27T18:00:00.003+02:00

Acum 1 an, in primavara din cate imi amintesc a venit Kiril. Pe la pranz ma plimbam cu d-nul Coler prin padurea din spatele cabinetului. D-nul Coler tocmai imi povestea intr-un discurs pseudo maret despre caracterul instabil al relatiilor dintre oamenii. Mi-a povestit deasemenea si despre neumurirea sufletului (nu radeti, va rog!!) despre puterea pozitiva a gandurilor etc. A inceput sa bata vantul. Discutia d-nului Coler corelata cu vajaitul vantului a avut asupra mea un efect bizar. El a remarcat imediat aceasta combinatie prilejuita de natura si mi-a propus fara ocol sa mergem mai departe.
- " Daca ai intalni un barbat care ti-ar placea, te-ai culca cu el?" ma intreba el pe sleau
- "Depinde de conetex" raspund eu putin sovaielnic
- "Vezi, asta e de fapt problema societatii moderne, de aici vin toate frustrariile noastre. Nu suntem facuti pentru monogamie. Toate incorsetariile si regulile impuse de societate, nu duc decat la depresie!
- "Da, probabil ca aveti dreptate" ma multumesc eu sa completez
Isi scoase din buzunar telefonul mobil care incepuse sa bazie si imi dadu de inteles ca intalnirea noastra a luat sfarsit. Merg atent pe poteca plina de baltoace care ma duce la strada principala. In tranvai calatorii de obicei tacuti si preocupati cu cititul ziarului, incep sa isi vorbeasca. Destul de straniu.
Un batran il sfatuieste pe un tanar sa se grabeasca sa ajunga acasa pentru ca "VINE KIRIL". Numele acesta slav e pronuntat de vreo cateva ori si in metrou. Devin curioasa. Mie jena sa intreb pe cineva,de teama sa nu fac vreo gafa. Urc scariile rulante de la metrou. E dupa-amiaza, dar afara e intuneric. Nori grei si amenintatori acopera o parte din cer. Imi ingheata nasul in timp ce incerc sa imi feresc ochii de praful si hartiile care plutesc in aer. Ajung acasa si dau drumul la radio. Simt nevoia sa ascult putina muzica si sa ma incalzesc. Muzica se curma brusc iar o voce serioasa de crainc sfatuieste ascultatorii sa numai iasa afara din case, sa inchida bine ferestrele iar cei care sunt in masini sa se grabeasca spre un adapost. Uraganul care se pregateste sa traverseze regiunea se numeste Kiril. Imi arunc ingrozita ochii pe fereastra la copacii care se zbat in agonie. Kiril, fara sa vreau ma gandeam ca imi place foarte mult cum suna numele. Acum dupa un 1 de cand a bantuit devastator tara, inca se mai vorbeste de el. Kiril a rapus la pamant copacii imensi, i-a scos din radacina si s-a jucat cu ei, a aruncat tiruri de pe autostrazi si le-a dezmembrat. In padurea din apropiere casei lui Hans manunchiuiri intregi de copacii fost azvarlite ca niste bete de chibirit de Kiril. Mi-l imaginez ca pe un baietel poznas careia i-au fost date in maini fraiele vantului. A exagerat putin, dar iti vine sa-l tragi putin de urechi si sa-l ierti, ca suna atat de frumos cand il strigi "KIRILLLLLLLL"

in recunoastere I

2008-08-22T11:39:00.008+02:00

cu zmeul pe coclauri

arbeit macht frei

2008-08-20T17:59:00.007+02:00

Inca se mai aud vibratiile tarzi ale senilelor trosnind macabru din incheieturi, in beciuri se odihensc in tihna steaguri si carti postale trimise de pe front, relicvele marelui impostor - autostrazile pe care se itesc in zare masini sprintene si luxurioase. Neamtul are principii solide si solitare.
Hans a venit la 18.00 de la munca. A coborat prudent din BMW si a apasat sictirit pe telecomanda garajului. Garajul s-a deschis umil. Intrarea in casa si-o face tacit si imperios intr-un fel. Degetele lui mari si noduroase atinge (de data asta) butonul de la masina de cafea. Brusc si fara logica incepe sa vorbeasa singur. "Dumnezeule mare, Karl trebuia deja sa imi aduca azi remorca aia. Firar al dracului cred ca a uitat, ce oamenii neseriosi mai exista in lumea asta!!" e rosu la fata cand pronunta "neserios" furia il inneaca.
A intrat in camera lui arauncandu-si hainele cu care venise acasa de la munca. Dupa vreun sfert de ora a aparut echipat in salopeta si in cisme de cauciuc. Sus la etaj, peretii intregi isi arata goliciunea tencuieli. Pe jos e plin de tapet proaspat jupuit. Hans cu o rabdare de fier (necostientizata insa) incepe cu un spaclu sa razuie bucatiile de tapet lipite indaratnic de ciment. In timp ce mainiile ii urca si ii coboara intr-un ritm sistematic, incepe din nou sa isi miste buzele a nemultumire.
Hans, a mostenit aceasta casa de la Fritz. Fritz a stat 6 ani pe front. Insa i-a placut viata, asa se vorbeste pe la colturi. Acest lucru nu e in concordanta cu existenta decenta pe care o duc "ceilalti/alti" in regiune. Hans insa e tare mandru cand isi bea berea si povesteste cu lux de amanunte despre renovarea casei. S-a dus impreuna cu Luisa (cumintea-i sotie!)la banca, sa isi procure suma necesara, suma care sa ii aduca casei faima de alta data. Au semnat contractul nesovaind, pact hotarat cu o strangere de mana a celor doi soti pe sub biroul functionarului de la banca. 100.000 €, rate reduse daca vor plati la timp, iar ultima si neconcludenta precizare, bani sa fie rambursati in 25 de ani. Hans are 60 de ani si nu are notiunea timpului. Timpul la el inseamna ore lucratoare si concediul anual. Iar restul nu exista. Se simte puternic si plin de motivatie cand taie fanul (fanul e lipsit de sens in gospodaria lui, pentru ca nu poseda nici-un animal!) cocotat pe tractorul lui. Buna si puternica Luisa il sustine tacit. Luisa insa are nevoie de aprecieri, de recunoastere din partea societatii. Lucreaza in beneficiul si pentru bunastarea pensionarilor din comuna. De exemplu, lui Her Klaus i se face rau acasa, apasa repede pe un buton rosu amplasat strategic in apropierea patului si imediat alarma din biroul Luisei porneste sa zbiere. Ea lucreaza in birou, la computer. Insa subordonatele ei ii sunt la dispozitie in permanenta. Luisa nu are timp liber la dispozitie. Si cand are uneori incearca sa si-l omoare cu plivitul ierbi de printre tufele de flori. Munca de Sisif ar crede necunoscatori, dar pentru Luisa inseamna ocupatie folositoare a timpului ramas de dupa serviciu, imbinat cu hobby de incepator. Seara cand se intalnesc amandoi pe canapeaua din sufragerie, impart prieteneste o sticla de vin si cateva de bere. Totul in tacere, sau in prezenta constanta a sonorului de la televizor.

weekend in pustiul verde

2008-08-18T18:39:00.010+02:00

Duminica am fost la strand. Suna stintifico-fantastic, dar s-a intamplat sa fie peste 27 gr C.

o mica istorioara a familiei lui Hans

2008-08-16T13:51:00.004+02:00

se aude huruitul secerisului. baloti galbeni si rotunzi se rostogolesc pe vale. nu miroase nicidecum a grau uscat, seva ierburilor, copacilor si a iederii estompeaza mirosul granelor coapte.
el sta la o masa si rade. gura lui carnoasa cu dinti puternici imi face scarba. vorbeste tare cu tonul ala taios specific limbi germane. ochii i se schimonosesc cand crede ca face o gluma buna.
-"Germania e pe locul trei la campionatul mondial" spune mandru Her Maier
-"Normal, Germania este prima in Europa", raspunde Hans, cu rasul ala scarbos
Stau la masa si ma simt ca in alte timpuri. Din casa strabat niste voci de la radio. Daca as face abstractie ca inteleg limba germana, as crede ca se anunta o noua incorporare de trupe pe front!
Sachsenweg unde se afla casa lui Hans, este un fost drum de negot inca din evul mediu.
O strada care serpuieste din inima dealului, acolo unde se afla un turn vechi, pana departe in zare facand legatura cu drumuri importante care vin dinspre Nord.
Acasa intr-un sertar Hans a mostenit de la tatal lui - in afara biblioteci pline cu dosare cu acte - un teanc de hartii ingalbenite de vreme care atesta ca familia s-a stabilit aici de prin 1785. Plus ca mai exista o alta confirmare a faptului ca el are obarsie aleasa, in pronausul bisericii protestante din sat, pe lemnul unui balcon este scrijelit numele de familie al respectabilului. Pacat ca el nu a mai putut pastra pamanturiile si casele pe care le-a primit mostenire. O tragedie, ofteaza Hans, la fel ca si cu ceea a destramarii Germaniei Mari.
Cele 2 case pe care le-a instranit din motive financiare stringente, apartinusera acum 100 de ani servitorimii. Acei oamenii care i-au servit familia si au muncit pentru bunastarea gospodariei, cum bine spune el. In timpul celui de-a doilea razboi mondial, parintii lui au avut "servitori" din polonia la mosie. cu ei au avut mult de furca, povesteste Hans cu naduf.
-"Tata era pe front, iar mama a trebuit sa faca fata nesatuiilor din polonia"
Cand s-a incheiat razboiul, s-a incheiat si era servitoriilor din istoria familiei. S-a incheiat oficial, faptic, insa nu si in mentalitate.

Doina, o pisica nemteasca

2008-08-16T11:29:00.007+02:00

Lazi are o noua prietena. O pisica. Am auzit-o miorlaind jalnic undeva printr-o stiva de lemne. Pana la urma s-a obsisnuit repede cu stilul lui Lazi neindemanatic in ceea ce priveste mangaieturile si caratul in brate. Acum face parte din familie cu toate ca exista si bariere.... Nu are voie sa locuiasca in casa.

Tractorul adevarat (nu ala de jucarie) care taie iarba, care huruie, bubuie si la o adica poate fi si condus de el (sub indrumarea bunicului) se enumera printre noile lui pasiuni. Nu degeaba spune ca vrea sa se faca tractorist sau pompier!

-"Mama asta e suc "bio"? (bio-biologic, fara conservanti)
-Nu, e normal
-Kan ich trinken,(pot sa beau) mama, daca nu e bio?
-Da, poti
-Nu ma doare burta?
-Nu, nu o sa te doara
-Da' la noi la München in Deutchlandm (Germania), e bio?
-Da Lazi, dar nu toate sucuriile sunt bio
-Vrau in zimmer-ul (camera) mea cu S-bahn (cu trenul rapid)
-Numai vrei aici la bunici?
-Nu, ca vrau sa dorm

P.S. Am tradus putin si am reconstruit o discutie pe marginea bauturiilor biologice. Lazar mai are o mare confuzie nu stie exact cand este in Germania si cand nu. Daca se intampla sa calatorim cu trenul, are impresia ca este in Romania :-))

here smell like peace

2008-08-11T18:19:00.001+02:00

rödinghausen

2008-08-11T17:10:00.009+02:00

NORD, mein heimat

2008-08-10T15:07:00.004+02:00

Intotdeauna am avut o anumita sensibilitate pentru Nord. Ciudat insa ca vremea ma indispune, ca ploaia (aproape permanenta) nu iti da ragazul necesar sa explorezi cum ai vrea imprejurimiile. Ma dor ochii de atata verde crud. Totul e incredibil de verde, de la verdele mai inchis trecand peste toata paleta de combinatii pana la galben verzui. Umezeala din aer si vantul pulverizeaza picaturi mici de apa vegetatiei nesatule. Cerul infinit de albastru, paduriile inalte si dealuriile cu case raslete iti intaresc impresia ca locuiesti in Nord. La fel ca si vegetatia, oamenii sunt claditi bine, robust, majoritatea depasind 1,85 m (ma refer la barbatii), cu o musculatura foare frumos modelata de mama natura. Ma uit si la caii care pasc linistiti in pasuniile nsefarsite ca sunt extrem de inalti comparativ cu caii nostri mici si costelivi. Este aproximativ mijlocul lunii august si noi facem focul la semineul din sufragerie. Seara se lasa o racoare apasatoare cu toate ca cerul este spuzit de stele. Casele, construite extrem de solid cu ferestre mari menite sa absoarba lumina si asa prea putina pe care soarele calic o imprastie aici in Nord. La inceput imi era imposibil sa inteleg mentalitatea oameniilor din nord. Acum nu ma mai deranjeaza ca vorbesc atat de putin, ca au indeletniciri atat de ciudate (taiatul ierbii la milimetru) si ca se ascund in pivnita sa rada!

P.S. mein heimat inseamna "locul natal" iar la in islandeza minn heima

not bound by or in accordance with convention

2008-08-07T22:25:00.002+02:00

Goldfrap la sala Polivalenta

2008-08-07T21:24:00.011+02:00

A cam trecut ceva timp de la concert, insa eu am primit fotografiile acum cateva zile. Nu ma pot abtine sa nu va delectez retina! Ca urmare a acestui eveniment remarcabil la bucuresti, toata gasca noastra a reusit sa se reintregeasca, evident cu mici exceptii (Le Pipette lipsea)

la o tigara in fata usilor inchise de la Polivalenta

fata de la Goldfrap, desculta si hipioata

in prim-plan cu blanna

"the sisters"

dezicere de o anumita categorie de varsta... (i'm still a teenager)

din seria "doriti sa revedeti"

de-a dreptul destrabalare

spre final... baschetii lui alexedi

la o sueta cu marijan

in asteptarea taxiului...

o seara de vara de prin '83

2008-08-03T22:17:00.003+02:00

Am 8 ani. Am fost adusa cu jordia de catre bunica, acasa. S-a inserat si ne jucam "alergata" in curtea dispensarului. Tanti Lizeta ne-a impartit cativa biscuiti buni pe care i-a dosit de la d-na doctor Comaneasca unde lucreaza ca menajera. La coltul din dreapta al cladirii peste gard se afla groapa cu gunoi. "Comoara" noastra! Acolo gasim ace de seringa berechet, flacoane goale pe care le intrebuintam pentru a ne juca "de-a doctorita".
-"Treci acasa, ca ne-asteapta tactu-mare", tipa bunica la mine
-"Mai stau putin mamaie, uite ca nici Mihaela nu pleaca", o rog eu
-"Vrei sa iau batu'???"
Incep sa alerg bezmetica din curtea dispensarului in curtea scolii printre nuci. Am picioarele murdare, papuci mei sunt pe undeva pe treptele dispensarului.
Ajung acasa, escortata de mamaia si de jordie. Ma asez la televizor pentru ca incep desenele. Ouale prajite sfaraiesc in tigaie, tataia naduseste si in sterge fruntea cu palma. Au inceput desenele
E vara, gradina din fata casei miroase asa de frumos, ne culcam in veranda,facem un foc mic din trente vechi sa gonim tantarii. Tataia imi mai povesteste ceva inainte sa adorm.

oras cu iz de parfum

2008-08-03T21:45:00.003+02:00

Dupa amiaza de sambata petrecuta in centrul orasului. Stradute inguste marginite de cladiri cu maxim 5 etaje, la parter cu botiquri sau magazine, pline ciorchine cu oamenii dornici de cumparaturi. Aerul e imbibat de parfum. Ciudat, dar peste tot miroase a parfum la o temperatura de 30 gr C. Pungi din hartie ecologica ticsite cu asternuturi sau cu decoratiuni scumpe. Dame si domni in varsta imbracati super clasic cu esarfe Versace scotand fum din pipa. Lumea buna a Münchenului nu se dezminte. Parcul de la Odeonsplatz, cu alei presarate de pietris, cu muzica clasica in chioscurile largi si cu fantani arteziene imprejmuite de bancute. Totul e atat de elegant. Nimic din atmosfera familiara a Bucurestiului nostru!
Intr-una dintre vitriinele unui magazin am regasit o iubire mai veche. Produsele Yardley. Acum vreo 10 ani le descoperisem pe b-dul Magheru in vitrina unei parfumerii care s-a desfintat de vreo cativa ani. Niciodata nu am reusit sa imi cumpar parfumul ala de levantica pe care il adoram. Acum mai mult ca niciodata as vrea sa il am.
Poti sa pierzi ore in sir strabatand aceste stradute, poti sa stai cat vrei sa inspectezi magazinele, nu vei fi deranjat si nu vei fi privit ca un musafir nepoftit. Au aparut deja colectiile de toamna iarna. E asa de trist, cand soarele inca suveran, razbate in vitrinele pline cu cizme, pulovere si mantouri.

moldova sub ape

2008-07-28T17:29:00.002+02:00

Unde esti Stefane, sa vezi cum razesii tai sunt luati de apele navalnice ale Prutului???
"Din Suceava cand el sare
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de aparare"
Cantecel pe care il tin minte din clasa a IV-a. Trist dar in timp ce urmaream pe net stiriile din Romania, mi-a revenit in memorie.

atentie, lehamite!!!!

2008-07-26T16:17:00.003+02:00

ma simt mizerabil
ma doare in c*r de vremea asta frumoasa
ma doare direct in c*r de batrana venus care-si taraie picioarele prin fata ferestrei mele
ma doare in c*r ca put a transpiratie ca un animal
ma doare in c*r ca picioarele mele arata ca ale unui maimute paroase (mie lene sa ma depilez)
ma doare in c*r de ziua asta de sambata irosita
cel mai tare ma doare in c*r de sebi!

viata cea de toate zilele

2008-07-26T15:12:00.008+02:00

Ea isi cumparase niste pantofi rosi. A rasuflat usurata cand i s-a confirmat ca el nu aparuse inca acasa. Avea timp sa si-i doseasca in fundul dulapului. Nimic numai conta acum decat sirguinta pe care o afisa cand el ajungea acasa
-Miroase a transpiratie cu iz de ardei prajit.
-Hei, ai grija nu lasa usa de la intrare deschisa, afganul asta iar si-a dat in petec cu mancarurile lui mizerabile! comenta ea pe un ton destul de impartial
"Nu trebuie decat sa-mi tai pielitele sa-mi pilesc colturile si sa caut o camasa pe masura" gandi ea, in timp ce punea spaghetele la fiert
-As manca spagete chiar si o luna intrega fara sa imi saliveze gura dupa alte gateli! spuse el stergandu-si mainile pe un prosop care atarna pe spatarul scaunului
"Sa cheme oare politia, chiar asa de grav sa fi fost? Pai era doar un jegos de cd-player de masina, ce naibi, si zgarciti astia!" se gandi ea la Mimi.
Mimi are o viata minunata alaturi de Remix, o suna in permanenta pe mobil sa o intrebe ce i-ar placea sa i se pregateasca la cina. Pentru ea special." si ea isi repeta la nesfarsit aceasta fraza in timp ce taie cutia de rosi in bulion.
"Pentru ea special, pentru ea special... si brusc se trezi ca o rosti cu voce tare.
El nu ii dadu importanta pentru ca era ocupat pentru scurt timp cu plastelina cu miros de acetona pe care o lasase Miriam pe podeaua din bucatarie
Aparu din mainiile lui cu degete lungi cu unghii taiate din carne, un cocos fara creasta.
"Se vede ca nu a trait la tara. Nu m-as mira daca i-ar modela un penis in loc de creasta" gandi ea si chicoti mimand o mica strambatura, un ritcus al buzelor
Ca sa se pastreze o atmosfera duminicala, ei ii incolti o idee
-Stii cumva unde se afla cinemaul ala "stelele si luna" din Parcul cu Arcade?
-De ce? se interesa el, colectionand mici scame de pe puloverul micutei Miriam
-Mi-ar placea sa mergem diseara. Putem sa luam cu noi si patururica aia in carouri sa ne-o asezam pe genunchi in caz ca ar fi racoare. Pitica, poate sa ramana cu Remix si cu Mimi asta seara.
"Rotulele alea mici si rotunde si ce glezna fina, nas acvilin, oare ce chiloti o fi purtand cand imbraca blugi aia mulati?" se intreba el cu repeziciune, cand ea ii aduse aminte de Miriam
-Da, o idee minunata. Ai putea sa conduci tu masina, pentru ca eu am chef sa bea cateva beri.
"Sa bea cateva beri...isi inchipui ea automat. "o sa-i miroasa gura cand o sa adoarma iar cand o sa incerce sa se alipeasca de mine o sa ma inghesui ca intotdeauna baricadata, pe marginea patului!

tabieturi

2008-07-25T10:02:00.003+02:00

Lucruriile au intrat in fagasul normal. Incet, incet vechile indeltniciri iau locul tristetei si melancoliei care ma pocnise in ultima vreme. Ieri am fost la coafor. Coaforul unde merg de vreo 2 ani. Weekendul trecut am fost si la Gradina de Bere din Westpark, loc pe care il frecventan cu Lazi bebelusul, pe vremuri. Pe 8 august plecam la Rödinghausen la parintii lui Sebi, si vreun weekend prin Olanda, scurte calatorii pe care le fac de vreo 2 ani sporadic in Tara Lalelelor. Imi plac tabieturile. Sa aiba oare legatura cu varsta?

invatamant preuniversitar: gradinita!!!

2008-07-22T20:51:00.006+02:00

Astazi a fost a 2-a zi oficiala de mers la gradinita.
Am fost impresionata ieri de prestatia puradelului. Plus ca se comporta de parca e la el acasa! In grupa de dupa-amiaza unde merge el, mai sunt inca 7 copii. Si 2 educatoare.
Pentru inceput a facut cunostinta cu ceilalti copii, 2 dintre ei fiindu-i prieteni: Luca si Amelie
Cand una dintre educatoare a inceput sa le citeasca povestea, Lazi suveran, le-a sugerat copiilor liniste cu un prelung PPSSSSSSSSSSS in timp ce s-a tolanit pe jos mai confortabil. Acest gen de povestioare, sunt create pentru a-i implica si pe copii
-"Pe unde a facut gaura viermisorul?" intreaba Michele, educatoarea
-"Prin mar, uite-l acolo", raspunde Lazi imediat
Clara se scarpina in nas, Luca a pornit deja tractorasul iar Luis plange cu foc de dorul mamei (Luis are aproape 4 ani si merge de o jumatate de an la gradinita). E cel mai guraliv, ceea ce nu mi-as fi inchipuit vreodata! Daca are debitul mare, vorbeste bilingv.
-"Viermele s-a transformat in fluture, uite-l acoloooooooooo, hei, tu, nu auziiii???" o atentioneaza Lazi tipand pe educatoare.

site-ul gradinitei
www.drachenburg-kiga.de

stop crying your heart out

2008-07-19T16:03:00.003+02:00

Stiu ca "this fucking song" (sa-l citez pe Liam Gallagher) mi se potriveste astazi ca o manusa!

dupa Sambata Mortiilor

2008-07-19T00:44:00.005+02:00

Am traversat calea ferata. De aici incepe Satu Nou. Ulitele sunt late, pentru carutele care vin din camp. In fata porti batranii stau pe iarba. Discuta calm despre lucruri esentiale.
- Am mutat cocenii de anul trecut din ograda in cosar. Poa’ so mai usca putin, ca nu poate sa-l manance boalele alea!
- Da’ ce fa Florico, tu n-ai vazut ce pogon mi-a dat Mitu lu’ Fanica de la asociatie? Nu creste dacat stirul pa el!! Si-a batut joc de mine, mancal-ar pamantu’! Pai i-a dat lu’ Vasile a lu’ Frusina, un pogon Intre Maluri ca sa nu sa munceasca nenorocitu’! Ca noi aducem coceni si porumbu’ tocmai de la Redea! Ardil-ar focu’, ca numai sa satura de averi!
- Da fa, pai da tot la aia care au, dar no sa ne dea noua, ca doar tu nu ai ce service sa-I faci!
- Aoleou, numai pot cand ma ia spondiloza asta in ceafa imi vine sa cad. Numai sa lasa soarile asta, ca ne-a pustiit da tot!
- Picatura de ploaie nu a mai cazut de la Sambata Mortiilor pana acu’ o saptamana. Doar ce a burat putin si gata s-a oprit.
Praful zboara slobod pe ulita ca un caine fara stapan. E cald si moale ca un puf de piersica. Vara e imparatia lui. Iarba de pe marginea drumului e pudrata de el. Miroase a buruiana incinsa si a balegar. Unele case de pe ulita au fost abandonate. Case batranesti cu prispa si gradinita mica in fata casei. Gardul din scandura a putrezit pe alocuri, soproanele si porumbarele isi arata chirpici scofalciti, scorojiti de vreme, Mai sunt si case noi, niste caricaturi netencuite, cu acoperisul din tabla lucioasa si cu geamuri termopan. De cand s-a desfintat C.A.P.-ul, batrani si-au luat in primire pamanturile lasate de parinti, sau castigate prin razboaie. Au fetele arse, si ridate. Talpile picioarelor sunt latite si crapate.
Trec pe langa ei si sosotesc.
- Asta e nepoata lu’ Niculaie Taratet, Ii seamana lu’ tasu-mare leita!
Apoi, tare pentru mine – Da unde te duci fata mami? Ai venit sa ne mai vezi?
Mai ti minte cand faceati voi Scaloianu’? Mergeati acasa la Geta lu’ Dinca Zmeu. Atunci inca sa mai tineau ale noastre vechi! Acum mama, am ramas singuri aici in camp, Nimeni numai vrea sa stie de noi. Murim ca niste caini, doctorita pleaca, preotu’ asta vine cand are chef.
Trec mai departe, ies de pe ulita si ajung direct in camp.
Camp cat vezi cu ochii. Graul s-a copt si miroase frumos. Cerul a imprumutat din culoarea galbuie a graului copt, un manz s-a ratacit de mama lui iar in departare se zareste Redea, singura mea formula de distanta din copilarie.