Simt intradevar atmosfera premergatoare Craciunului. Casa e decorata, fara brad (nu suport sa vad brazi masacrati), Mos Craciuni din ciocolata troneaza frumos pe masa din bucatarie, Lazar ma roaga seara sa-i aprind lumanarea in camera lui. Ceea ce lipseste e un film bun. Si cand spun asta sora Maurice stie de ce. "Cu furculita in picior" vechea noastra deviza.
Sa revenim la lucruri mai pamantene. Adica la Lazar si nevoile lui. Pai de vreo 4 zile i-a adus "mosul" cadouri. Imi inchipuiam ca daca ii cumpar mici jucarioare (dar micii) sau carti o sa economisesc. M-am cam inselat in privinta jucarioarelor mici. Cartile sunt mult mai accesibile. Al nostru "Hasi" are si nevoi speciale. Numai vrea o masinuta orisicare. Vrea o basculanta dar una pe care nu o are deja acasa (va inchipuiti cate basculante poate avea acasa???!!), vrea un elicopeter cu elice care se invarte musai, sau vrea un dinozaur care mugeee... Pe un mini elicopter (elicea se invarte doar manual), un tractoras si un dinozaur care muge sau rage, am platit 18. euro. Daca ii cumparam o masina hurdugaie plateam mai putin. Masini mari nu ii mai cumpar pentru ca deja spatiul din camera lui se ingusteaza de la luna la luna... De Mos Niculae o sa primeasca o carte cu cantece de craciun. Hainute nu ma mai stresez sa-i cumpar pentru ca vor "sari" bunicii cu diverse toale... dulciuri nu prea ii cumpar pentru ca nu serveste. In schimb ii improspatez rezerva zilnica de castraveti. Azi mi s-a destainuit: il iubeste pe "mos"
Acum 5 minute mi-am umplut "pisica" cu apa fiarta. "Pisica" arata ca o anvelopa din cauciuc invelita intr-un material pufos. Rostul ei este de a-ti incalzi picioarele sau abdomenul -in cazul in care esti femeie si ai anexita. O tin pe burta si inhalez cu placere mirosul de cauciuc incins. E un miros puternic si amar (degetele au gust amar). Imi amintesc cand acum o vesnicie, copil fiind, stateam pe marginea santului, cu vedere la sosea si asteptam tirurile turcesti. Erau niste colosi care goneau cu viteza (reminiscente din timpul imperiului otoman). Aceste tiruri opreau uneori sa-si alimenteze motorul cu apa (de acolo si mirosul puternic de cauciuc incins) de la puturile de pe marginea soselei. Noi, copii, mergeam repede si intindeam manutele. Ceream "ciunga". Turci erau intotdeauna aprovizionati cu "ciunga" "Ciunga" avea si surprize. Cred ca era ca un fel de intelegere intre soferii turci care tranzistau Romania. Cand numai opreau, aruncau pe geam pumni intregi de "ciunga". Alergam prin iarba si cautam disperati, ne impingeam, imbranceam, ca sa mestecam minunata noastra bucata de cauciuc. Veneam de la scoala traversam soseaua si imi aruncam ghiozdanul in iarba. Pierdeam chiar o ora asteptand tirurile. Imi era frica sa ma intorc repede acasa din cauza unui cocos impielitat. Cum ma apropiam de poarta, ma urmarea si imi sarea tafnos la ochi. Tipam de la distanta de 2 case la tataia sa ma salveze. La un moment dat l-am mancat cu ostropel. Sa revin la cauciuc. Soferii turci erau mici de statura si conduceau tiruri UZUN ARAC. Mustata neagra si deasa le umbreau buzele. Uneori unul mai curajas, ademenit de tataia, cumpara rosii de la noi. Nu am inteles pana acum in ce limba negociau. Si aici sunt foarte multi turci insa sunt diferiti de soferi "nostri" de tir. Poate ca nu sunt diferiti, ci poate sunt eu o fetita careia i-au crescut prapastii in cap.
Franturi dintr-o seara de sambata. Mobilierul si parchetul miros a curat. Roli poarta in brate un brad din plastic si incearca sa-l asambleze. Amadeo serveste bauturi la masa. Fumul de tigara creaza o atmosfera de fotografie alb negru. Imi ocup deja entuziasmata locul pe canapeaua cu alba din colt. Stiu ca nu voi fi dezamagita nici asta seara... Am inteles ca mai vin si alti invitati.
Margret, o fata de 26 de ani. Margret lucreaza la un cabinet de avocatura. Vrea sa-si cumpere un Porche decapotabil si sa-l foloseasca vara. Acum 2 ani purtat in poseta un pistol de 9 mm.
Daniel, un coleg de studiu. E musculos, spre deliciul lui Amadeo. Are in schimb picioarele scurte. Badarania lui asta seara nu imi displace. Prietena lui, Sandra, o fiinta anosta. Insa fara ea distributia nu ar fi fost completa.
succeptibila,serena, nepriceputa insa dorinca sa priceapa.
ma distreaza viata privita printr-un vitraliu de biserica
poposesc la motelurile din apropierea benzinariilor sa adulmec mirosul de haihuiala. traiesc cu speranta ca il voi intalni in fiecare poiana pe Goldmund, cel din minunata scriere a lui Hermann Hesse
"Confiteor [...] quia peccavi nimis cogitatione, verbo et opere: mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa."
(Ich bekenne, [...] gesündigt zu haben in Gedanke, Wort und Tat: durch meine Schuld, durch meine Schuld, durch meine größte Schuld.)
Detalii din istorie puțin cunoscute I
-
Cunoașteți faimoasa Bătălie de la Posada în care voievodul Basarab I l-a
bătut de l-a zăpăcit pe regele maghiar de origine franceză Carol Robert.
Ei bi...
-
Lasagnette
Receptu. 1 kg carne tocata de vita 1 bucata ceapa taiata marunt sare,piper
O cutie de tomate pasate Se prepara un sos ca pt spaghete bolognese d...
Bookfest
-
Sambata trecuta a fost ,,Targul de Carte" la Romexpo. Am fost acolo impreua
cu mama, petru lasarea cartii ,,Cateva sfarsituri de lume", de Adrian
Georgesc...
Procesul etapei versus procesul maimutelor
-
Catalin Tolontan, cunonscut initial prin participarea la emisiunea
“Procesul Etapei” unde colabora la numararea cornerelor, a devenit celebru
prin exagerar...
ghioceii
-
dupa o repriza de iarna autentica care a tinut o saptamana, cand in
bucuresti a nins imbracand orasul cu o pilota alba, prima zi cu zapada
proaspata cand c...
Sibylle Baier
-
Discovered only today, even thou the album "Colour Green" was released in
2006.
For those who know Vashti Bunyan and love Nico, the delight is guaranteed.
...
Spune-mi de ce ti-e frica, sa-ti spun cine esti !
-
Presupun ca tuturor le este frica de cate ceva sau cineva…Chiar daca nu
sufera de vreo fobie, exista acea teama de un anumit lucru, persoana, sau
fenomen…
...
du-ma acasa!
-
sa mirosim prosoape aspre, sa ne sculam dimineata pe intuneric si sa mergem
in livada cu aburi laptosi si reci ca sa ardem frunzele de castan, sa
cunoastem...