miercuri, 20 februarie 2008

sunrise

Dimineata la cumparaturi la Rewe. In timp ce cautam sticksuri pentru Hasi, in urechi imi fredona o piesa pe care ultima data o ascultasem cu multi ani in urma. Pe o sosea din Romania, intr-un tir inghesuiti pe bancheta din fata. Soarele stralucea, lunca Dunarii era atat de uscata ca Sahara iar eu si Sebi faceam autostopul. M-a pornit asa o melancolie si un dor de duca, pentru ca exact ca si atunci soarele straluceste. Cu exceptia unui mici mari diferente: sunt in Germania, iar acasa ma asteapta un plod de 2 ani jumate. Ehh, fumez in bucatarie la fereastra iar boxele de la laptop vibreaza zbuciumat. Ce vremuriiii....





duminică, 10 februarie 2008

am draci

"Ce se intampla cu tine, iar ai draci??!!! ma oportuneaza Sebi cu o mutra cam sictirita
Ce inseamna de fapt sa ai draci?
1. Sa fi nervos ca in ziua respectiva nimic nu ti-a iesit calumea
2. Copilul urla, sau te suprasolicita
3. Sa faci curat toata ziua si sa descoperi ca intr-o jumatate de ora totul este ca la inceput
4. Sa fi pe "rosu"
5. Sa fi frustrat ca de ziua ta nu ai reusit sa-ti oferi cadoul ravnit
6. Parul sa-ti arate ca o gluga de coceni uscati
7. Sa fie duminica
8. Si pe langa toate aceste motive sa mergi la amici in vizita, copii sa se joace iar la final sa descoperi ca propria-ti progenitura e plina de zgarieturi pe fata, numai are pampersi acasa, a furat de pe masa ultima bucata de pizza... etc.
Da, am draci! Pacat ca nu mi-i pot revarsa asupra lui Sebi. Astazi nu am nici-un motiv concret.
Stau in fotoliu si imi rumeg draci. Imi inchipui cum as putea pe viitor face slalom printre toate motivele astea care imi produc draci.
M-as duce pe balcon sa fumez o tigara, dar afara e inuman de frig. Asta imi creaza bineinteles alti draci. Mai bine imi scot pernita mea electrica de sub pat si mi-o asez pe picioare.

joi, 7 februarie 2008

concert portishead

Lecturand blogul amicului meu O. am dat peste un anunt care nu putea sa nu-mi provoace palpitatii puternice. Un zvon, o adiere, transformate in confirmare. Portishead vine la München. Telefoane, furnicaturi, agitatii, amicul cu pricina imi da o adresa de link, fac rezervare la bilet. Suspans ..... cererea mi-a fost acceptata. Deci mai exista o sansa. Uraaaaa, biletul e ca si luat! Mi s-a povestit ca biletele au fost puse in vanzare sambata iar luni numai existau deja. Februarie, iar concertul va avea loc in aprilie.
Imi amintesc ca am ascultat prima data Glory Box prin '95. cunoscandu-i pe Alex, (raposatul) Tim, Anna si Iris, care venisera din Germania sa viziteze o Romanie bananiera deabia iesita din comunism (si aceasta tema e discutabila). Mi se parea extraordinar ca niste tineri de varsta mea pot calatorii, conduc o masina, se manisfesta cum au chef si cand au chef. Atunci am ascultat pe b-dul Magheru la casetofonul unui vosvagen portocaliu,Portishead. M-am simtit puternica, libera sa dansez noaptea in intersectie, sa fumez joint si sa imi fac piercing. Copii strazi din Piata Romana nu mi se mai pareau atat de hidosi si infometati cand erau blituiti de camera foto a lui Urban, iar Bucurestiul mi se parea ca turn babel fermecat. Portishead si existenta mea saracacioasa intr-o mansarda din centrul orasului. Mirosul ala persistent de mucegai si tamplarie din perioada interbelica.
Portishead ascultat in camera de serviciu al unui apartament impozant din piata Romana, plin cu carti din tavan pana in podele, cu pian si gramofon.



miercuri, 6 februarie 2008

optimism molipsitor

"Guten Tag Shöne Sonne" Guten tag meine Zimmer" spune lazar cand soarele straluceste sau cand venim deafara si isi regaseste camera. Mie imi suna destul de metaforic...
Are un glas foarte cristalin, o voce foarte subtire care isi pastreaza inca tonalitatea aia de bebelus. Fredoneaza sporadic prin casa, "heidi, heidi, deine welt sind die bergeee" si uneori mi-l inchipui cantand intr-un cor. Sau cel putin in corul biserici!


vineri, 1 februarie 2008

shooping

ne intalnim scurt pentru shooping. hainute pentru prichindei. au crescut si ba jumatate din manute le sunt dezgolite, ba pantalonii le-au intrat la apa... sau pur si simplu s-au plictisit de hainele vechi (in cazul lui Lazi si a lui Amelie care sunt de-a dreptul supercocheti!).
Ieri Amelie a auzit ca prietenul ei Lazi a fost un pic bolnavior, l-a durut o ureche. Urechea cu pricina a fost plina de nisip. Era si cazul sa-l doara,nu? "Lasi kommt wider zu mir" intreba mirata Amelie
Acasa Hasi imi spune "Mama ich habe lieb für Amelie"
Sa inteleg ca deja a inceput perioada critica??