alfabetul vine odata cu primavara

Ieri a fost o zi minunata de primavara. Dupa ce saptamana trecuta a dat cu zapada si a viscolit, ieri au fost 20 gr. Numai sunt deloc obisnuita cu soarele cu toate ca mi-l doresc. Stateam bleaga pe banca din parculet si simteam cum ma ia cu lesin. Lazar inainte sa iasa afara din casa a urlat ca el nu pleaca fara geaca. Pana una alta el s-a obisnuit cu un singur anotimp. In timp ce isi croia prin nisip un autobahn (o autostrada) l-a lovit curiozitatea sa inteleaga ce scria pe spatele unei pancarde postate in parculet (intrebare in lb. germana, eu raspuns in lb romana).
- "Mama asta ce litera e?"
-"M, asta e M"
- "Dar asta?"
Si asa pana cand l-a recunosct singur pe "M"
- " Uite mama si aici e un M"

fata ascunselea

Datorita acestei vremi infecte, toate actiuniile, preocuparile zilnice se restrang acasa. Daca descoperim vreo noua metoda de a-l face pe Lazar sa se arunce, sa alerge, sa-si consume energia, atunci luam parte si noi cu placere.

metamorfoza

Saptamana trecuta Florin (verisorul meu) si-a lasat admirata pictura la casa Schiller din Bucuresti

amnezie

Aici a fost Pastele. Cel catolic si cel protestant. Vremea infecta. A fulguit si a batut un vant taios. Cat despre vreo anume manifestare a bucuriei evenimentului in sine, nu s-a intamplat chiar nimic de consemnat. Nici la televizor, nici pe strada, si banuiesc ca nici prin casele oameniilor. Eu am bolit, ceva tipic nemtesc (ma refer la boala). Adica se manifesta prin vomitat,diaree si ametelii. Tot tacamul. Cica e un virus. Nu se poate face nimic impotriva lui. Se zace in pat, se bea ceai de chimen si se mananca doar supa. Astazi cand m-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat prin jur, mi-am dat seama ca aspectul locuintei ma deprima cumplit. In doar 3 zile, cei doi barbatii din casa, au reusit recordul de a "decora" orice coltisor cu frimituri, jucarii si haine murdare! Dar cum este extrem de mult de lucru, incerc sa imi temperez avantul muncitoresc si sa imi construiesc un plan de atac pentru mai tarziu.

pe baricade

De vreo 2 saptamani aproximativ, D-nul Hasi a devenit insuportabil. Pai, se enerveaza pe jucarii, se enerveaza pe parintii, se enerveaza pe tot ce vrea si pe ce nu vrea. Practic, e plin de nervi. "Vreau suc de mere (el intreaba in nemteste)" ii dau sucul cu pricina, bea putin si mi-l arunca in fata. "vreau afara" il imbrac (dureaza vreo 15 min) dupa care riposteaza crizat "Nu mai vreau"
De exemplu aseara l-a pus Sebi la culcare, a urlat ca din gura de sarpe, m-am dus la el sa vad ce are, mi-a tras o privire dusmanoasa, si-a asezat perna mai bine si mi-a spus "jetz weg" (acum carate).
Eu inteleg ca el vrea sa testeze cum stam cu sistemul nervos, insa e putin nedrept. Nervii lui sunt tineri, plini de elan, pe cand ai nostri sunt deja macinati si obositi!
La supermarket il apuca un chef brusc de cumparaturi. In afara de oul cu surprize si sucul de mere pe care il primeste, ma intreaba "da unt nu cumperi??" se duce si mi-l aduce (el cunoste locul fiecarui produs). Ii explic ca inca mai avem acasa, se incapataneaza sa ramana langa unt si sa urle. Ma indrept spre raionul de iaurturi. Aici are el o pata pusa pe "jogurt klein", mi-l indeasa cu forta in cos. Il strecor la loc cand nu e atent si mergem mai departe. Si asa pana ajung la casa o tine intr-un scandal. Tipa ascutit pe un ton de mahalagioaica, urla fara lacrimi, ma injura "matiiiii" (de la p***a mati) se linistete partial doar dupa ce primeste oul cu surpriza.
Si cand te gandesti ca a fost de foarte multa vreme super linistit si ascultator, chiar ma miram facand diferente intre el si alit copii.
Ceea ce e mai grav: nu mai poate fi pacalit. Acum imi explica el singur, cum vede el rezolvarea, cam ce parere are despre situatia respectiva. Sa te ti ce lupte dam si ce satisfactie am cand il conving ca am dreptate!

metafora zilei

Ducandu-ne la supermarket, lui Lazi i-a intrant in reflex sa i se cumpere un kindersurprise (un ou de ciocolata). Inauntrul oului se afla un mic robotel.
Lazi: Mama das robot hat eisen popo? (Mama robotul are popoul din fier?)