arbeit macht frei

Inca se mai aud vibratiile tarzi ale senilelor trosnind macabru din incheieturi, in beciuri se odihensc in tihna steaguri si carti postale trimise de pe front, relicvele marelui impostor - autostrazile pe care se itesc in zare masini sprintene si luxurioase. Neamtul are principii solide si solitare.
Hans a venit la 18.00 de la munca. A coborat prudent din BMW si a apasat sictirit pe telecomanda garajului. Garajul s-a deschis umil. Intrarea in casa si-o face tacit si imperios intr-un fel. Degetele lui mari si noduroase atinge (de data asta) butonul de la masina de cafea. Brusc si fara logica incepe sa vorbeasa singur. "Dumnezeule mare, Karl trebuia deja sa imi aduca azi remorca aia. Firar al dracului cred ca a uitat, ce oamenii neseriosi mai exista in lumea asta!!" e rosu la fata cand pronunta "neserios" furia il inneaca.
A intrat in camera lui arauncandu-si hainele cu care venise acasa de la munca. Dupa vreun sfert de ora a aparut echipat in salopeta si in cisme de cauciuc. Sus la etaj, peretii intregi isi arata goliciunea tencuieli. Pe jos e plin de tapet proaspat jupuit. Hans cu o rabdare de fier (necostientizata insa) incepe cu un spaclu sa razuie bucatiile de tapet lipite indaratnic de ciment. In timp ce mainiile ii urca si ii coboara intr-un ritm sistematic, incepe din nou sa isi miste buzele a nemultumire.
Hans, a mostenit aceasta casa de la Fritz. Fritz a stat 6 ani pe front. Insa i-a placut viata, asa se vorbeste pe la colturi. Acest lucru nu e in concordanta cu existenta decenta pe care o duc "ceilalti/alti" in regiune. Hans insa e tare mandru cand isi bea berea si povesteste cu lux de amanunte despre renovarea casei. S-a dus impreuna cu Luisa (cumintea-i sotie!)la banca, sa isi procure suma necesara, suma care sa ii aduca casei faima de alta data. Au semnat contractul nesovaind, pact hotarat cu o strangere de mana a celor doi soti pe sub biroul functionarului de la banca. 100.000 €, rate reduse daca vor plati la timp, iar ultima si neconcludenta precizare, bani sa fie rambursati in 25 de ani. Hans are 60 de ani si nu are notiunea timpului. Timpul la el inseamna ore lucratoare si concediul anual. Iar restul nu exista. Se simte puternic si plin de motivatie cand taie fanul (fanul e lipsit de sens in gospodaria lui, pentru ca nu poseda nici-un animal!) cocotat pe tractorul lui. Buna si puternica Luisa il sustine tacit. Luisa insa are nevoie de aprecieri, de recunoastere din partea societatii. Lucreaza in beneficiul si pentru bunastarea pensionarilor din comuna. De exemplu, lui Her Klaus i se face rau acasa, apasa repede pe un buton rosu amplasat strategic in apropierea patului si imediat alarma din biroul Luisei porneste sa zbiere. Ea lucreaza in birou, la computer. Insa subordonatele ei ii sunt la dispozitie in permanenta. Luisa nu are timp liber la dispozitie. Si cand are uneori incearca sa si-l omoare cu plivitul ierbi de printre tufele de flori. Munca de Sisif ar crede necunoscatori, dar pentru Luisa inseamna ocupatie folositoare a timpului ramas de dupa serviciu, imbinat cu hobby de incepator. Seara cand se intalnesc amandoi pe canapeaua din sufragerie, impart prieteneste o sticla de vin si cateva de bere. Totul in tacere, sau in prezenta constanta a sonorului de la televizor.

weekend in pustiul verde

Duminica am fost la strand. Suna stintifico-fantastic, dar s-a intamplat sa fie peste 27 gr C.

o mica istorioara a familiei lui Hans

se aude huruitul secerisului. baloti galbeni si rotunzi se rostogolesc pe vale. nu miroase nicidecum a grau uscat, seva ierburilor, copacilor si a iederii estompeaza mirosul granelor coapte.
el sta la o masa si rade. gura lui carnoasa cu dinti puternici imi face scarba. vorbeste tare cu tonul ala taios specific limbi germane. ochii i se schimonosesc cand crede ca face o gluma buna.
-"Germania e pe locul trei la campionatul mondial" spune mandru Her Maier
-"Normal, Germania este prima in Europa", raspunde Hans, cu rasul ala scarbos
Stau la masa si ma simt ca in alte timpuri. Din casa strabat niste voci de la radio. Daca as face abstractie ca inteleg limba germana, as crede ca se anunta o noua incorporare de trupe pe front!
Sachsenweg unde se afla casa lui Hans, este un fost drum de negot inca din evul mediu.
O strada care serpuieste din inima dealului, acolo unde se afla un turn vechi, pana departe in zare facand legatura cu drumuri importante care vin dinspre Nord.
Acasa intr-un sertar Hans a mostenit de la tatal lui - in afara biblioteci pline cu dosare cu acte - un teanc de hartii ingalbenite de vreme care atesta ca familia s-a stabilit aici de prin 1785. Plus ca mai exista o alta confirmare a faptului ca el are obarsie aleasa, in pronausul bisericii protestante din sat, pe lemnul unui balcon este scrijelit numele de familie al respectabilului. Pacat ca el nu a mai putut pastra pamanturiile si casele pe care le-a primit mostenire. O tragedie, ofteaza Hans, la fel ca si cu ceea a destramarii Germaniei Mari.
Cele 2 case pe care le-a instranit din motive financiare stringente, apartinusera acum 100 de ani servitorimii. Acei oamenii care i-au servit familia si au muncit pentru bunastarea gospodariei, cum bine spune el. In timpul celui de-a doilea razboi mondial, parintii lui au avut "servitori" din polonia la mosie. cu ei au avut mult de furca, povesteste Hans cu naduf.
-"Tata era pe front, iar mama a trebuit sa faca fata nesatuiilor din polonia"
Cand s-a incheiat razboiul, s-a incheiat si era servitoriilor din istoria familiei. S-a incheiat oficial, faptic, insa nu si in mentalitate.

Doina, o pisica nemteasca

Lazi are o noua prietena. O pisica. Am auzit-o miorlaind jalnic undeva printr-o stiva de lemne. Pana la urma s-a obsisnuit repede cu stilul lui Lazi neindemanatic in ceea ce priveste mangaieturile si caratul in brate. Acum face parte din familie cu toate ca exista si bariere.... Nu are voie sa locuiasca in casa.


Tractorul adevarat (nu ala de jucarie) care taie iarba, care huruie, bubuie si la o adica poate fi si condus de el (sub indrumarea bunicului) se enumera printre noile lui pasiuni. Nu degeaba spune ca vrea sa se faca tractorist sau pompier!

-"Mama asta e suc "bio"? (bio-biologic, fara conservanti)
-Nu, e normal
-Kan ich trinken,(pot sa beau) mama, daca nu e bio?
-Da, poti
-Nu ma doare burta?
-Nu, nu o sa te doara
-Da' la noi la München in Deutchlandm (Germania), e bio?
-Da Lazi, dar nu toate sucuriile sunt bio
-Vrau in zimmer-ul (camera) mea cu S-bahn (cu trenul rapid)
-Numai vrei aici la bunici?
-Nu, ca vrau sa dorm

P.S. Am tradus putin si am reconstruit o discutie pe marginea bauturiilor biologice. Lazar mai are o mare confuzie nu stie exact cand este in Germania si cand nu. Daca se intampla sa calatorim cu trenul, are impresia ca este in Romania :-))

here smell like peace

rödinghausen