small talk

draga pippete, piesa asta ma face sa ma gandesc la tine. asa ca ti-o dedic in amintirea vremuriilor cand ne "curveam" pe la Web



pentru verocika, cand soarele stralucea la peste 40 gr, noi fumam in sufrageria familiei si mancam ficatei cu piure.




pentru George, ultimul veritabil boem de pe Calea Victoriei. Keep going draga mea :-)


pentru sora Tudoreasa, intr-o noapte de iarna, inghesuite in taxi si obosite de clubbing

sexualitate & frumusete

Paginiile ziarelor, internetul, televiziuniile, supureaza de imagini feminine, incadrate in decoruri voit frivole, unele mai triviale decat altele. Sexualitatea astazi e un atu care primeaza, o calitate la indemana oricui, pusa la rang de virtute. Sexualitatea, sacaitoare ca o boala care se ia, confundata din nefericire cu frumusetea. Greseala de nuanta sau de fond? Sexualitatea bine studiata si vanduta ca marfa la mezat, sau frumusetea nativa, inofensiva si de invidiat? Exista si un anumit tip de sexualitate care provine de undeva din afara constientului, care da un adevarat farmec persoanei care o poseda, un anumit fel de a privi, de a-si undui corpul (fara lascivitate!) si de a rosti cuvintele. Insa acest gen de sexualitate "inofensiva" cantata pe vremuri in versuri de poeti si pusa pe benzi la inceputuriile cinematografiei, a devenit industrie. Revistele pentru femei abunda de articole (pe care si eu acum vreo cativa ani le-am ticluit) "cum sa devenim (MAI) sexy (cu y, ca e mai cool)???!!!"
O solutie la indemana oricui, as zice. Imbracate mai mult sau mai putin sumar, machiate, cu o privire tampo-adancita in abis, ele pozeaza imbatate de propria-si sexualitate. Industria TV, publicitatea, servesc la aperitiv publicului universal, ipostaze, crampeie de simboluri, infectate cu virusul SEXY. De curand am vazut-o la tv-ul romanesc pe Sexy-Braileanca. Si ea pe val, ca doar ce ar impiedica-o? Exista destui gura casca (recunosc, pe mine m-a fascinat specimenul!) dornici sa fie ametiti de nurii personajului. Ca e deja un personaj pe plaiul mioritic. Ce mai urmeaza? O tara sexy, animale sexy sau un dulap sexy?

botezul lui Christian

Acum catva timp, am fost meseni la nunta Bunului Samaritean. In urma cu doua saptamani Oliver si Ioana si-au botezat fiul in aceeasi biserica unde si-au unit destinele. Am fost, ne-am veselit si i-am urat toate cele bune micutului Christian.
lazi, de-a fata-ascunselea prin biserica

noi, in asteptarea preafericitului deznodamant


christian in bratele mamei, ascultand sfintele povete

happy in bratele parintilor

duminica la altitudine

Duminica e o zi cand toata familia e reunita acasa. Personal o urasc. Ma impiedic de partener prin bucatarie, copilul are anumite dorinte de evadare (cel putin al meu) iar eu incerc fara succes sa ma inchid intr-o camera, mimand singuratatea. Am hotarat de ceva vreme, ca Sebi duminica sa organizeze excursii in aer liber (indiferent de anotimp) cu Lazi prin imprejurimiile Münchenului. La munte, la padure, pe la lacuri, etc. Duminica asta au fost cu sania la munte (aproximativ la distanta de o ora de oras, incep muntii si paduriile). Plecarea dimineata, la pranz se haleste ceva pe la vreun popas, lazi invata din greu sa urce povarnisurile iar seara la ora 6, cand nu ii mai tin picioarele se intorc impacati la barlog.







Frant de oboseala Lazi a adormit in fund la desene iar dimineata nu a fost chip sa mai fie trezit si transportat la bona. In concluzie, aceasta excursie duminicala si efectele ei aduc liniste si pace in familie. Eu am toata duminica la dispozitie, ei se distreaza ca intre barbati.

comunicat pentru mame

Nu o sa fac jocul nimanui, sa demonstrez nimic, deci nu o sa va puteti delecta cu poza mea sexoasa! Ceea ce am avut de spus, am comunicat deja, daca mai aveti intrebari sunteti liberi sa mi l-e puneti, etc. Ma dezic de orice categorie de mame, (fara suparare), pentru ca ar fi neproductiv sa ma implic doar in acest "domeniu de interes": maternitate si copii.
Merci, pupici la tot poporu'

cate bordeie, atatea obiceie'

E ger. Dar ce ger!! Eu, pocnita de o raceala consecventa (o am de vreo saptamana), Sebi un constincios invatacel pentru ultimul lui examen de luna asta, doar Lazi pare sa nu fie deranjat de vreme sau de inertia noastra.
Asteptam sa treaca mai repede timpul si sa vina Craciunul. Nu stiu exact ce anume, Craciunul cu semnificatia si atmosfera lui magica sau doar vacanta de iarna cu tot ceea ce include: mancare multa, cumparaturi si cadouri. Am incercat timid sa decorez cate ceva prin apartament. Colo o steluta, dincolo un mos, insa fara brad. Mie mila de brazi. Nu suport sa ii vad asezati in stive, rasturnati si cu trunchiuriile retezate. Cand eram mica, in gradina noastra exista (inca mai exista) un brad inalt si foarte tantos care era impodobit de bunicul. Se urca cu scara si il impopotona asa de bine incat tot satul trecea pe strada noastra doar ca sa il admire. De mica mi-am jurat sa nu cumpar niciodata un bradut viu si retezat pe care sa mi-l postez in chip de podoaba in sufragerie. Si ma tin de promisiune. Pe Lazi l-am obisnuit de bebelus cu multe plante (am foarte multe in locuinta) si nici macar el nu ar concepe sa aiba in preajma o planta fara ghiveci, fara pamant, careia in fiecare zi ii mai cade o frunza.
Brazi artificiali imi repugna. Ca de altfel ideea de orice lucru artificial, un alt exemplu ar fi floriile artificiale puse in glastre. In Germania, traditionale sunt un fel de reconstructie a scenei nasterii lui Isus. Totul in miniatura. O iesle, cateva animale, Maria si Magii care se bucura de venirea lui Isus pe lume. Ieslea este incadrata de cele mai multe ori de peisaje confectionate din piatra, lemn sau gips.
Cam asa arata a noastra. Lazi crescand intre doua culturii, incercam sa-l familiarizam si cu traditiile germane. Oricum scepticismul meu religios persista in ceea ce priveste protestantismul ca doctrina. De curand Sebi il duce pe Lazi in fiecare duminica la biserica. Evident la una evanghelica. Nu prea mi-a placut, Lazi fiind ortodox ca si mine, insa aici slujbele ortodoxe se tin in incinta bisericiilor catolice, enoriasii, deh' ca romanu' plecat in pribegie, suspicios si barfitor. Ne lipseste enorm atmosfera magica din bisericiile noastre ortodoxe, cu mirosul ala de tamaie, cu dascalii cantand baritonal muzica bizantina si cu coliva de dupa :-)

still luv u jay

hey jay, i get the adrenalin flowing :-)

vintage

bleahhh

Mi se face lehaminte de o anumita categorie de blogerii care epateaza prin anumite posturi de imagine/fotografie arida. Ca si cum viata nu e atat de scarboasa, mai trebuie sa suport si neputinta lor, tratata ca arta pura si pusa in protap. Mieeee sillllaaa. Beahhhh
Si sa trecem mai departe. La capatul total opus exista o specie de peneluri lamentabile care la fiecare post ne mai roaga sa mai varsam o lacrima pe altarul suferintei lor. Bleahhh
E logic, ceva veritabil nu le-ar pune in evidenta goliciunea si plictiseala. Din aceasta cauza fac uz de incondeieri inutile si de figuri emfatice.

curse internationale

Intr-un final, Mosul, obosit de atata descifrat de scriitura, i-a adus in dar lui Lazi un mic autobuz (fara burduf din nefericire) si un (la fel de mic) avion. Cu autobuzul circula doar in incinta aeroportului pana la avion, asa cum bine a experimentat el in vara asta. Avionul are curse regulate in Romania. Zboruriile sunt periculoase, avionul lansandu-se peste mese pline cu decoratiuni de Craciun, peste dulapuri cu oale pe post de munti si peste ape adanci la chiuveta din baie. Se zdruncina din toate incheieturiile si revine victorios pe aeroportul din bucatarie.

scrisoare pentru Mosu'

distras din procesul creatiei :-))


opera de arta expusa publicului larg :-))

Auzind de pe la televizor cum copii mai mari scriu depese Mosului, s-a pus si el pe treaba. 3 coli de hartie i-au trebuit pentru cele 3 dorinte pe care le are. Sa vedem ce parere are Mosul de caligrafia lui Lazi!

ciorbarul

seara pe la 8, dupa un dus fierbite, iti vine si pofta de ciorba, nu?

la depou

Lazi e de cateva zile racit. Moment in care a inceput sa isi tarasca peste tot paturica sa se inveleasca. Parca e un batranel plin de pedanteri. Se aseaza pe fotoliul lui, intr-o mana cu Freund, cu suzeta in gura invelindu-se grijuliu cu paturica. Dupa aceea urmeaza un sir de intrebari informative.
-" Mama, cand incepe Bibi Blocksebeg vrajitoarea?
-Peste o ora, ii raspund
-Si eu ce fac pana atunci?
-Te uiti la desenele cu "kleine Bär"
-Bine, mama si dupa aceea?
Atunci ma apuca nervi, pentru ca genul asta de intrebari si "de ce-uri" se prelungesc la nesfarsit. Ies pe balcon si fumez o tigara. Functioneaza intotdeauna.

Zino

Sambata dupa-amiaza ne-a vizitat Zino cu tatal lui. Un baietel de la gradinita, din grupa lui Lazi. Are 4 ani jumate, inteligent si super manierat. Afara e ger, singura alternativa rezonabila ramane jucatul prin casa. Tatal lui Zino e micut de statura, pletos si destul de boem. Imi place mult Zino. A fost un fel de reactie instanta pe care am avut-o cand l-am vazut prima data la gradinita. Il ajut sa se descalte in timp ce el strange staruitor o masinuta in manuta. In timp ce il incalt cu o pereche de sosete "anti-alunecare" ii simt piciorusele mici si firave incaltate doar cu o pereche de sosete subtiri. Ma tot gandesc de ce mama lui nu i-a pus o pereche de strumfi, ca doar afara sunt -9 gr?! Lazi il ia in primire sa-i arate jucariile. Eu tot ma uit spre Zino, care docil se joaca cu masinuta lui mica.
In bucatarie adulti stau la taclale si beau vin fiert. Ron, tatal lui Zino, imi povesteste ca il creste singur de la 6 luni. Il intreb de mama copilului. Fara rezerve mi-a spus ca a decis sa plece sa inceapa alta relatie, fara obligatii. Brusc am flash-uri. Aceeasi situatie s-a intamplat si cu mine atunci cand aveam 3 luni. Zino creste de 4 ani DOAR cu tatal lui, intr-un apartament modest si este reticent cu femeiile. Acum inteleg. Nu stiu mi-ar placea sa mi-l apropii cu toate ca Lazi cand vede ca il imbratisez se cam infurie. Spre final ne-am asezat comozi pe canapea si ne-am uitat la desene animate. Zino cu capul pe mine si Lazi cu capul pe Zino. Stiu ca atunci cand va merge la culcare nu va exista nicio mamica care sa-l pupe si sa-l stranga la piept de noapte buna. Eu, insa ma gandesc in fiecare seara la el atunci cand il imbratisez pe Lazi. Din emaptie.