luni, 31 martie 2008

alfabetul vine odata cu primavara

Ieri a fost o zi minunata de primavara. Dupa ce saptamana trecuta a dat cu zapada si a viscolit, ieri au fost 20 gr. Numai sunt deloc obisnuita cu soarele cu toate ca mi-l doresc. Stateam bleaga pe banca din parculet si simteam cum ma ia cu lesin. Lazar inainte sa iasa afara din casa a urlat ca el nu pleaca fara geaca. Pana una alta el s-a obisnuit cu un singur anotimp. In timp ce isi croia prin nisip un autobahn (o autostrada) l-a lovit curiozitatea sa inteleaga ce scria pe spatele unei pancarde postate in parculet (intrebare in lb. germana, eu raspuns in lb romana).
- "Mama asta ce litera e?"
-"M, asta e M"
- "Dar asta?"
Si asa pana cand l-a recunosct singur pe "M"
- " Uite mama si aici e un M"

miercuri, 26 martie 2008

fata ascunselea


Datorita acestei vremi infecte, toate actiuniile, preocuparile zilnice se restrang acasa. Daca descoperim vreo noua metoda de a-l face pe Lazar sa se arunce, sa alerge, sa-si consume energia, atunci luam parte si noi cu placere. video

luni, 24 martie 2008

metamorfoza




Saptamana trecuta Florin (verisorul meu) si-a lasat admirata pictura la casa Schiller din Bucuresti

amnezie

Aici a fost Pastele. Cel catolic si cel protestant. Vremea infecta. A fulguit si a batut un vant taios. Cat despre vreo anume manifestare a bucuriei evenimentului in sine, nu s-a intamplat chiar nimic de consemnat. Nici la televizor, nici pe strada, si banuiesc ca nici prin casele oameniilor. Eu am bolit, ceva tipic nemtesc (ma refer la boala). Adica se manifesta prin vomitat,diaree si ametelii. Tot tacamul. Cica e un virus. Nu se poate face nimic impotriva lui. Se zace in pat, se bea ceai de chimen si se mananca doar supa. Astazi cand m-am ridicat in capul oaselor si m-am uitat prin jur, mi-am dat seama ca aspectul locuintei ma deprima cumplit. In doar 3 zile, cei doi barbatii din casa, au reusit recordul de a "decora" orice coltisor cu frimituri, jucarii si haine murdare! Dar cum este extrem de mult de lucru, incerc sa imi temperez avantul muncitoresc si sa imi construiesc un plan de atac pentru mai tarziu.

joi, 20 martie 2008

pe baricade

De vreo 2 saptamani aproximativ, D-nul Hasi a devenit insuportabil. Pai, se enerveaza pe jucarii, se enerveaza pe parintii, se enerveaza pe tot ce vrea si pe ce nu vrea. Practic, e plin de nervi. "Vreau suc de mere (el intreaba in nemteste)" ii dau sucul cu pricina, bea putin si mi-l arunca in fata. "vreau afara" il imbrac (dureaza vreo 15 min) dupa care riposteaza crizat "Nu mai vreau"
De exemplu aseara l-a pus Sebi la culcare, a urlat ca din gura de sarpe, m-am dus la el sa vad ce are, mi-a tras o privire dusmanoasa, si-a asezat perna mai bine si mi-a spus "jetz weg" (acum carate).
Eu inteleg ca el vrea sa testeze cum stam cu sistemul nervos, insa e putin nedrept. Nervii lui sunt tineri, plini de elan, pe cand ai nostri sunt deja macinati si obositi!
La supermarket il apuca un chef brusc de cumparaturi. In afara de oul cu surprize si sucul de mere pe care il primeste, ma intreaba "da unt nu cumperi??" se duce si mi-l aduce (el cunoste locul fiecarui produs). Ii explic ca inca mai avem acasa, se incapataneaza sa ramana langa unt si sa urle. Ma indrept spre raionul de iaurturi. Aici are el o pata pusa pe "jogurt klein", mi-l indeasa cu forta in cos. Il strecor la loc cand nu e atent si mergem mai departe. Si asa pana ajung la casa o tine intr-un scandal. Tipa ascutit pe un ton de mahalagioaica, urla fara lacrimi, ma injura "matiiiii" (de la p***a mati) se linistete partial doar dupa ce primeste oul cu surpriza.
Si cand te gandesti ca a fost de foarte multa vreme super linistit si ascultator, chiar ma miram facand diferente intre el si alit copii.
Ceea ce e mai grav: nu mai poate fi pacalit. Acum imi explica el singur, cum vede el rezolvarea, cam ce parere are despre situatia respectiva. Sa te ti ce lupte dam si ce satisfactie am cand il conving ca am dreptate!

miercuri, 19 martie 2008

metafora zilei

Ducandu-ne la supermarket, lui Lazi i-a intrant in reflex sa i se cumpere un kindersurprise (un ou de ciocolata). Inauntrul oului se afla un mic robotel.
Lazi: Mama das robot hat eisen popo? (Mama robotul are popoul din fier?)

ne-lamurire

Va rog sa nu ma injurati dar eu nu am inteles inca o chestie. Lamuriti-ma! Daca parintii tai sunt romani (get-beget, asa cum spune Sebi) de ce progenituriile se numesc; Dominik, Sasha sau Ryan???
Ce sentimente trezesc parintiilor aceste nume?
Eu romananca fiind, imbarligata in acte cu un neamt, nu am putut sa ii dau progenituri un nume nemtesc. Din simplul fapt ca nu as fi putut organic sa-l strig Hans sau Fritz

Tafel

Im Oktober 1994 wurde der eingetragene mildtätige Verein MÜNCHNER TAFEL e.V. nach dem amerikanischen Vorbild City Harvest (New York) gegründet, einer Idee folgend, die sich in vielen Ländern der Welt durchgesetzt hat.
Das Ziel aller Tafeln ist, Menschen in Not mit Lebensmitteln zu unterstützen.
In München leben 177.711 Menschen unter der Armutsgrenze, darunter sehr viele Kinder.


In fata parculetului si a zonei cu "baricade" pentru scaktebord se mijeste din departare un sir lung de oamenii cu carucioare, cu sacose astepand ceva. Imi aminteste de cozile enorme din vremea lui Ceasca. In timp ce Lazi manevreaza cu daibacie bobycarul pe toate baricadele de beton, eu privesc halucinata cum oamenii primesc alimente de la o masina enorma care stationeaza.
Sunt "neadaptatii sociali" cum ii mai numesc nemtii, "raia societatii", de pe Ludlstraße.
De la femei tinere cu copii pana la batrani in bastoane, toti au avut nesansa sa fie transferati pe strada asta in niste apartamente subventionate in totalitate de stat. Pe unii ii cunosc din vedere, unora le este jena sa fie vazuti (strainii sufera in special de astfel de prejudecatii) si rup randul, prefacanduse ca sunt doar in treacat pe acolo. Lazi se opreste cu bobycarul la picioarele lui Ralf. Ralf este un baietel de 6 ani care si-a insotit mama la Tafeln. (Tafeln este numita initiativa asta de a da de mancare saraciilor). Vorbeste ascutit si se joaca de-a "politisiti" Curios este ca reda scene intregi de discutie dintre politisti si "infractori".
"- Maine la ora 7 sa veniti la circa cu actele, ati inteles, sau trebuie sa repet???"
Ma uimeste "vederile extrem de largi" pe care le are la o varsta atat de frageda. Am inteles fara sa mi se mai explice ca unul dintre parintii a fost inchis si ca el la 6 ani a inteles deja lucrurile mai bine ca un matur de 20.
Ma apropii de el cu un servetel si ii sterg nasul, imi raspunde politicos "Danke" si il alinta pe Lazi "Mausy". Imi este extrem de mila de el, dar a fost deja sortit unui destin caruia numai cei foarte puternici i se pot impotrivi. Saracia nemteaasca este o boala fara leac comparativ cu cea romaneasca. Daca dintr-o familie saraca din romania unul dintre membri poate reusi sa devina doctor, aici este din start total exclus.

luni, 17 martie 2008

funny stuff




You Belong in Paris



Stylish and expressive, you were meant for Paris.

The art, the fashion, the wine!

Whether you're enjoying the cafe life or a beautiful park...

You'll love living in the most chic place on earth.




Citeam blogul Andrei (blanei) si mi-a atras atentia ultimul ei post. Am facut si eu testul respectiv (pe care vi-l recomand si voua) si uite ce mi-a iesit!
Ironia sortii, eu, care detestam Parisul :-))


si un alt test pe care l-am descoperit eu tot pe acolo prin preajma celui de mai sus.
din curiozitate mi l-am facut si pe asta.




Who Should Paint You: Alfred Gockel



All American yet funky, you inspire an artist's imagination

And while not everyone will understand your portrait, you will!

sâmbătă, 15 martie 2008

joi, 13 martie 2008

la baie








leapsa

Am primit leapsa de la Mara cu ce-as scrie eu intr-un mesaj intr-o sticla lasata in voia valurilor in nu mai mult de 10 cuvinte. Pai simplu "Uraaa, am scapat de chirie si curent" (nu e chiar asa de metaforic dupa cum se asteptau alti, ca am devenit ceva mai pragmatica de la o vreme incoace)
Dau leapsa mai departe lui VERO si lui IRENE

miercuri, 12 martie 2008

bacovia in primavara

Imi simt capul incins cu cel putin 5 verigi din metal, ca un butoi gata sa se reverse de prea plin. Nicidecum de preaplinul gandiri, fereasca d-nul, ci de febra combinata cu alte spurcaciuni. Urechiile imi vuiesc cand mi se infunda, imi simt gatul plin de solzi de peste, cat despre maini si picioare sunt ca din carpa!
M-am incapatanat astazi sa ma urnesc din casa, sa il insotesc pe Sebi la Media Markt sa-si cumpere un nou computer. Pe la jumatatea drumului, in timp ce impingeam carutul cu Lazi, am simit cum cineva imi indeasa nemilos un cutit in pantece. O dorinta nemarginita de a ma aseza, de a ma propti de ceva m-a cuprins in intregime. In lipsa de scaune, de bancute, sau de alte proptele, m-am asezat pe vine, vezi doamne ii explicam ceva lui Lazi. L-am implorat pe Sebi sa se hotarasca mai repede si sa o luam la picior spre casa. Inchipuirea mea o ia razna, corpul imi este invadat de bacterii, de-a lungul si de-a latul cailor respiratorii se dau lupte grele! Pe alocuri redevin si putin hipohondra. Afara vremea e la fel de bolnava ca si mine. Vant, ploaie, nori... sa tot stai in casa, in fotoliul tau, cu pernuta electrica pe burtica, la doi pasi de patutul moale si primitor.

luni, 10 martie 2008

dihornita

In urma cu 25 de ani, la mine in sat, chiar in seara asta, avea loc DIHORNITA. Niciodata nu am stat sa ma intreb, ce este asa numita DIHORNITA, sau de ce oamenii repeta an dupa an aceasta traditie. Totul era pentru mine de la sine inteles. DIHORNITA (arderea gunoaielor, a crengilor uscate, a cauciucurilor, a lemenelor) avea loc in seara de Macinici. In fiecare an mirosea a primavara. In drum spre cimitir, eu alaturi de scumpa mea mamaie, treceam pe langa casa lui Nea Mitica. Stiam ca in gradina lor au inflorit zambilele si lalele. Nu m-ar fi mirat sa infloreasca si trandafirii, deoarece pentru mine gradina lor era la la fel de frumoasa ca gradina Edenului! Batea vantul baraganului, Crivatul, uscat si taios, mamaia aprindea intr-o oala cu fundul spart lumanari la capataiul crucilor. Spunea ca si morti au nevoie de lumina. De fapt sufletul lor. Pana sa iesim din cimitir se facea deja intuneric. Acasa ma astepta tataia cu mormanul de frunze si crengi uscate in fata portii. Ma astepta o noapte minunata la caldura flacarilor si a povestilor depanate de batrani. Nu imi era frig, aveam intotdeauna la indemana un pulover din lana de oaie, vopsit cu coaja de nuca sau de ceapa uscata, reteta bunicii mele. In timp ce ma uitam la limbiile de foc, mancam cu pofta o bucata de placinta cu branza, care se prepara in ziua respectiva. Totul avea un sens, avea o logica, gandesc acum.
Mi-am cumparat din Romania, o carte foarte interesanta. "Comoara satelor, Calendar popular" scrisa de Ion Ghinoiu. Despre aceasta traditie populara el a scris: "Langa focuri se asezau scaune unde se odihneau, se incalzeau si se ospatau sufletele mortiilor venite sa petreaca Anul Nou celebrat primavara".
O lume cu adevarat magica, o lume disparuta,pe care eu inca o mai port in suflet.
Nu stiu cat farmec mai are sa-i povestesc lui Lazar (si nu stiu cat de mult o sa inteleaga) aceste obiceiuri arhaice. Astfel de intamplari minunate au loc intr-o comunitate care crede cu tarie in miracole, in povesti si natura.

religie sau vrajitorie?

1. In tranvai s-a urcat un barbat inalt si cu o figura severa. Lazar de langa mine (dupa ce cu 2 minute se distrase copios ca mi-a cazut carutul peste picioare) a inceput sa mi-l arate pe barbatul respectiv "Mama ein Monster". Eu de colo incercam sa repar situatia si sa spun "Nu Lazi, e un barbat" Lazi mai abitir ca mine "Nein ist ein Monster". Intr-o fractiune de secunda manutele lui mici cauta precipitate in punguta atasata la carut. Scoate triunfator grebla lui cea verde. O manevreaza ca pe o bageta fermecata in timp ce tipa "Geh weg". Grebla este indreptata amenintator spre barbat, mai ca ii atinge poalele hainei. Acesta se intoarce si se uita cu aceeasi mutra severa ca deobicei. Lazi pareaza din nou cu "bageta magica". Si uite asa pana am coborat impreuna (noi & barbatul sever) din tranvai.

2. Duminica dimineata la biserica. Noi trei. Slujba ortodoxa care are loc intr-o biserica catolica veche. Toata lumea sta cuminte asezata pe bancute, barbati pe dreapta iar femeile pe stanga. Lazi adora biserica. Ma roaga duminica sa mergem la biserica. Ii observa crucea din varful turlei oricat de departe s-ar afla.
De data asta insa cand enoriasi inganau fara tragere de inima o melodie religioasa, Lazi a mers in dreptul altarului si a inceput sa cante "Balulu, balulu, balululuuuuuuuu". Toata adunatura de preacuviosi crestini a ramas blocata. Parintele s-a oprint din slujba si a facut urmatoarea remarca "Asa-i copilule, putina veselie nu strica niciodata".

vineri, 7 martie 2008

metafora zilei

"Ce-ai desenat aici?" il intreb pe Hasi
"Ich weiss es nicht, kann sein ist etwas..." raspunde Hasi pe ganduri


(Hasi: Nu stiu, dar poate sa fie ceva)

gradinita

Astazi avem programare la gradinita. O gradinita evanghelica. Ieri am fost la cea catolica. Astea au fost optiiunile noastre. Concurenta e maxima la amandoua. Gradinitele de stat nu ma intereseaza nu din motive snobistice, ca as vrea sa trag ca un magar si sa-i platesc lui o gradinita privata, ci din motive educationale si morale. Germania secolului XXI e locuita de turci. O familie de turci are pe putin 3 copii de caciula. Acesti turci au venit acum vreo 30 de ani ca muncitori aici. De atunci si pana acum nu au reusit sa se integreze, sa faca si ei un mic compromis cultural. Copii de turci sunt ca si copii de tigani (exista si copii de tigani super bine educati), fara nici-un D-zeu as putea spune, au dreptul sa faca ce vor, nimeni nu se ocupa de ei, iar ca drept urmare nici educatoarele de la gradinita nu prea isi bat capul cu "salvarea" lor. Solutia a venit ca de la sine. Lazar e european ca si mama & tatal lui si are nevoie de o sanatoasa morala crestina.
Se pare ca multi nemti ne impartasesc ideea iar gradinitele catolice & evanghelice au listele de asteptare complet full.
Uratine succes!!!

joi, 6 martie 2008

renza

Ma intorceam spre casa de la parculet acum vreo ora. Urcam scarile si am auzit niste zgomote infundate de bormasina la mine pe etaj. La Renza cineva mestereste cu spor sa-i monteze o yala de siguranta si un nou "spion". Dupa grozavia care a bantuit casa (violul lui Frau Venus)saptamana trecuta, Renza a decis sa ia masuri severe de protectie. Toate "rezervele ei finaciare" se scurg acum in baricadarea si protejarea propriei persoane & a celor 2 catei. "Femeile singure sunt vizate de criminali", imi spune cu pupilele marite de spaima, incuvintez si ca sa pun paie pe foc "Da, Renza iar pe tine te cunosc toti vecini ca locuiesti singura".
Renza a inceput sa ma enerveze extrem de tare in ultimele zile. De fapt nu enervare, e mai mult o dorinta vie de a o strivi, de a o face intradevar sa "auda" ceea ce nu vrea sa accepte. De cand am cunoscuto mi-a lasat impresia de femeie spasita, de victima a unui lumi de monstri si hapsani. Ii place sa tremure, sa isi coboare glasul umil si sa fie EXTREM de politicoasa. O politetie care ma ingretoseaza pe alocuri.
Ceea ce admiram pana acum 3 zile la ea era omenia.
Cea mai mare parte a banilor pe care ii primeste de la stat se duc in fundul celor 2 catei cu latrat subtire si prelung, cu fete la fel de victimizate ca si ale stapanei. "Boby e iar blonav. A avut aseara o criza de epilepsie, am fost nevoita sa chem un taxi si sa merg la clinica de urgenta"
Cel mai tare m-a speriat asta vara cand ravasita si cu obraji siroind a sunat la mine "Felix si-a fracturat piciorul, a sarit de pe pat si a inceput sa planga de durere (sa planga??? nu sa schelalaie?!!, imi spun eu in gand).
Dupa cateva zile de stat la clinica de animale, Felix, pudelul negru, s-a intors reparat acasa cu o tija de metal incorporata la labuta. Pentru aceasta interventie "sofisticata" Renza a platit 700 €.
Cum am mai spus cei doi catei sunt socati ca si ea. Doar daca il vad pe Lazar fug ingroziti in bratele stapanei.
Dar ca sa nu credeti ca eu sunt o fiinta careia ii place sa schingiuiasca psihic oamenii sensibili & catei, o sa va povestesc foarte pe scurt o intamplare recenta.
Sebi a fost plecat 2 saptamani in Romania. Ca sa fie sigur ca eu nu o sa ma plictisesc singura acasa, ca atunci cand o sa se intample, o sa o rog pe Renza sa faca babysitting, i-a platit inainte 100€
Renza in corectitudinea ei a spus ca va nota orele cand va fi solicitata de mine si ii va inmana hartia lui sebi cand se va intoarce acasa. Nu am avut nevoie de ajutorul renzei decat de 2 sau de 3 ori sa stea cu Lazar. In rest seara mergeam la ea si ne uitam impreuna la televizor, fumam o tigara, ne amuzam, povesteam, ca doua vecine bune ce eram.
Luni cand sebi a sosit acasa, ea s-a infintat la usa cu hartia pregatita in mana.
Sebi a invitat-o la o cafea, o tigara (adusese din romania) & oaleaca de taclale.
Ca o fiinta EXTREM de corecta ce este, i-a plasat lui Sebi listuta in fata. Tocmai ma intrebam ce poate sa insemne cifrele alea care se coborau pana in josul pagini. Ca doar nu a stat cu lazar decat de 3 ori, de la ora X pana la ora Y
Dupa ce iese pe usa, Sebi era ca in transa cu hartia in mana. Mi-a aratat-o si mie.
Draga noastra Renza, notase in fiecare zi, orele pe care eu le petrecusem cu ea la televizor. Cu o exactitate innebunitoare.
Ceea ce mi se pare ingrozitor de meschin, de infect, de antiomenie, este urmatorul lucru: ea considera ca acele ore trebuiesc platite ca si cele pentru babysitting.
Acum cand scriu, ma gandesc ca ar fi putut intr-un elan de corectitudine sa-mi noteze si gramele de coca cola pe care mi le-a turnat in pahar, ba chiar si un sandwich cu ton pe care mi l-a preparat... Dar astea au fost din partea casei, oferite omenos si gratis

miercuri, 5 martie 2008

d-nul Bucur

Nu se stie niciodata sigur cu ce se indelniceste personajul Bucur. Ceea ce stiu e ca are in jur de vreo 62 ani, are doua masini de trasport pe care le parcheaza cu grija si le ingrijeste ca pe propriile odrazde. Cand urca scarile vorbeste extrem de tare la handy intr-o gernana foarte stalcita (este aici de 28 ani), cu amantele lui. Ultima noastra discutie a fost una contradictorie (el intotdeauna STIE CEL MAI BINE), "voi astia din sud sunteti lenesi si guralivi, ca si astia din fosta Germanie democrata, numai hoti si criminali"
E greu sa-i explici ca nu poti generaliza, ca sunt la mijloc si alte contexte politice, de mentalitate, etc. "De exemplu ieri am vazut un amarat care scotocea in gena noastra de gunoi. Ala, sa sti de la mine tu fata, ala e din estul Germaniei"
In rest avem o relatie minunata. Ii place viata. Isi gateste singur sarmale si ciorbe, garsoniera lui arata ca si cum e vizitata de sanepid, iar pe femei la tine la distanta, cu toate ca e super solicitat.
Una dintre amante e aproximativ de varsta lui. Se duc amandoi la solar, inopteaza la el foarte rar, pentru ca "nu vreau sa ma leg la cap, sunt inca tanar" iar cealalta tinerica de vreo 35 de ani pe care o ascunde de "barfa vecinilor" e "partenera lui de afaceri"
Ce uraste d-nul Bucur cel mai tare? Pe Renza si pe "javrele" ei! Renza e vecina mea de etaj. Renza e intruparea mizeriei, a degradarii umane si a perversiunii in opinia lui. "Asta nu s-a maritat pentru ca e o vrajitoare rea, si oricum face sex cu cainii ei!!" imi spune scarbit. "Din cauza "javrelor" astora scariile sunt murdare si casa care inainte de mutarea ei era "una respectabila" acum arata ca o cocina de porci!! povesteste cu naduf
Il mai vizitez din cand in cand, atunci cand Lazar urca din greseala la etajul 2. Ma serveste cu o ciocolata calda, preparata la un aparat multifunctional care "face de toate"!
Pentru ca are incredere in mine, imi povesteste care este secretul "virilitatii si a elanului lui" : vitaminele, sportul si viagra
Ba intr-o zi la un pahar de vin mi s-a confesat "Ai auzit tu fata de Mugur Isarescu?" ii raspund pozitiv. "Avem afaceri impreuna, il pot suna la orice ora din nopate sau zi, este prietenul meu"
Imi povesteste lucruri incredibile despre casele si apartamentele pe care le detine aici si in tara. Ba chiar si la Budapesta are un apartament.
Insa D-nul Bucur prefera sa locuiasca intr-o garsoniera minuscula din Ludlstr. cartier nu tocmai "bine cotat", plini de oameni pe care el ii detesta, oameni inferiori ca si conditie materiala si sociala.
Aici este dilema. Pana acum nu am descifrat-o. Mai am insa destula vreme.

marți, 4 martie 2008

bucuresti

Citeam zilele astea o carte despre "Calatori straini care au vizitat Tariile Romane" in diferite perioade ale timpului. Cand am ajuns la pasajele despre Bucuresti, m-a frapat totusi caracteristiicile lui aproape neschimbate.
Cum era Bucurestiul la 1792
"Toate ulitele sunt asternute cu dulapi grosi, ce se intind de la o margine la cealalta, formand tot mereu un fel de pod de lemn, sistem costisitor, neplacut si nepotrivit, dar care a fost adoptat din cauza naturii solului care este refractar legaturii si nu ingaduie nici un fel de baza solida. Multe din aceste scanduri au o mare elasticitate, din care cauza, atunci cand esti in trasura, esti saltat in felul cel mai ciudat cu putinta, iar norii de praf care zboara de pe ele in zilele cand sufla vantul iti fac mare necaz."


Acum revin si la situatia boierilor (in zilele noastre a patronilor, politicienilor, parvenitiilor)
"Toti boierii bogati locuiesc aici iarna, si unii dintre ei traiesc cu mare stralucire. Ca dovada a notiunilor lor pline de trufie: se socoteste ca un lucru ce nu se cade si care este cu totul in dezacord cu demnitatea lor sa fie vazuti in oras mergand pe jos, asa ca orice ins, care poate sa faca fata la cheltuiala, isi tine propria trasura. Numarul si varietatea acestor vehicule, facute anume pentru ca sa-si poata ingadui acest lux, este cu totul de necrezut si multe din ele sunt foarte elegante si costisitoare"

Nu stiu de ce dar dupa ce am citit pasajele astea despre Bucuresti, am avut o viziune a Bucurestiului actual. Trasurile scumpe ale boierilor ingafati si imbuibati se inlocuiesc astazi cu masini de lux. Strazile precare si atunci si mizerabile, sunt in continuare la fel de subrezite, cu toate ca numai sunt din lemn. In ceea ce priveste praful, in special vara, iti intra in haine, gura si suflet.

back

Pai timp de vreo 2 saptamani am facut cruce pe calendar, ca un puscarias avid de libertate. Am fost singura cu Lazi acasa, ceea ce inseamna (mamele cunosc) ca nu am avut timp de aproximativ nimic. Blogareala, internet sau alte clipe de repaus.
Cat despre programul meu, el a fost nicidecum unul divers, ci de-a dreptul rutinat si infantil. Parculetul de joaca, unde ne petreceam majoritatea timpului, mesele de acasa, unde eu ma straduiam sa gatesc cat de cat mai diversificat, desenele animate de la ora 6 si repaosul. Deci in afara de vocabularul "da-mi lopetica, uite basculanta", nimic spectaculos de consemnat.
Ohhh, ba da, am fost intr-una din zile la coafor, sa-mi vopsesc parul intr-o nunata cat mai "naturala", incercariile deacasa au esuat de-a dreptul.
Si intr-o zi cand mi se pusese pata, am plecat chitita in oras sa-mi clatesc si eu retina cu noiile colectii de primavara-vara. Fiind constiienta ca am si ceva bani pe cont, m-am apucat de shooping agresiv. Mi-am dat seama la un moment dat si mi-am luat picioarele la spinare spre casa.
Ce ar mai fi de consemnat, pai Frau Venus (batrana bavareza cu peruca) a cazut la un moment dat (in peregrinariile ei de acasa pana la chioscul cu alcoolici) si si-a fracturat piciorul. Iar ca tragedia sa capete aspecte monstruase, intr-o dimineata la ora 8, un necunoscut a intrat peste ea in casa (a deschis usa cu o cartela de telefon) si a violato, batrana aflandu-se intr-un scaun cu rotile. Ba a mai fumat si vreo 2 tigari intre timp, asa ca dupa o partida de sex! Am vazut doar politisti cand se intorceau de la apartamentul batranei ca in filmele politiste cu o punguta inchisa ermetic in care se aflau chistoacele de tigari fumate de individ. Cica sa-i descopere ADN-ul.
Felix, vecinul de la parterul casei, un negru misogin, a fost si el la randul lui vizitat de politisti. Acasa are o adevarata industrie de "cipsuri africane" pe care le comercializeaza si el pe unde poate. Sunt zile in care casa scarilor pute infect a ulei ranced. Dupa aceasta vizita a politistilor la domiciliul subnumitului, surse sigure mi-au susurat la ureche " Felix a disparut, numai doarme acasa".
Sursa, sau mai bine zis "omul de bine", se numeste Renza. Renza isi are asezata bucataria, prin constructie bineinteles, intr-o zona strategica: spre strada si spre intrarea in casa!! Evident ca "din greseala" asa cum singura povesteste, vede si aude tot ce se intampla, ba mai face si legatura intre vizual si verbal, legatura care, fie vorba intre noi uneori este putin inflorita de suspans si mister. A avut loc si o a doua descindere a politistilor la resedinta lui Felix. Insa de aceasta data a cazut victima "infirmiera" batranei Frau Schüps de la parter. Cei doi oamenii ai legi au sunat sa capete detalii la apartamentul lui Frau Schüps. La usa, putin crispata Brigitte (infirmiera cu pricina) nu a putut sa dea prea multe detalii despre multstimabilul Felix, din motive obiective. Nu cunoaste indeajuns limba germana. Si cum strainii sunt intotdeauna suspecti, Brigitte a trebuit sa le explice care-i rostul dansei in apartamentul cu pricina. Nu stiu cat de bine a putut sa le explice, insa actele ei au dat-o de gol. Poloneza care muceste la negru!!!!! Dupa cum mi-a povestit "sursa sigura" a fost sfatuita sa se intoarca de urgenta in tara de origine, sau sa fie angajata legal. Agajatorul, fiind obligat sa-i plateasca, asigurare medicala, taxe peste taxe, ba chiar si o taxa pentru fondul de pensii.
Deci cand am inceput sa va spun ca nu se intampla nimic pe la mine, de fapt m-am inselat. Casa asta e locuita!!!! Locuita de batrani in special, de 2 catei, de un copil (Lazar) si de D-nul Bucur de la etajul 2.
Despre D-nul Bucur insa o sa va povestesc in urmatorul meu post. Si sa nu va treaca prin cap ca e roman!! NUUU, el vine din Targu Mures, si este ungur.
Dar evident ca limba materna este romana, dupa cum si numele dansului...
va urma...