pe inserat

Ma simt obosita. Nu am facut mare lucru in ultimul timp care sa ma solicite extrem, insa pe la ora 8 seara ma resimt. Ma apuca o moleseala si un sictir, ca orice alta preocupare, in afara de a sta tampa in fata computerului sau a televizorului nu ma mai coafeaza. Daca aud ca Sebi merge mai devreme in pat, nu imi convine. Stiu ca el o sa adoarma la fel de repede ca si mine pierzand cateva ore pretioase,timp in care as putea sa mai citesc ceva. Insa lipsita de motivatie, ma indrept si eu spasita spre dormitor, cea mai friguroasa camera din apartament. Dupa ce dardai aruncandu-mi pe mine o camasa de noapte (nu am decat o pereche de pijamale din nefericire) imi aprind cele doua sfesnice de pe noptiera. E o deprindere mai veche. Nu are legatura neaparat cu romantismul, ci cu frica de intuneric. Zgribulita asteptand ca perinita electrica sa se incalzeasca, incep sa chibzui, ce sa citesc in continuare. Romanul meu deja inceput sau altceva?! Altceva, insemnand Biblia pe care mi-am asezat-o cu grija la indemana. Intentionam sa citesc in fiecare seara cate putin din ea, decizie pe care am luat-o realizand lacunele mele in domeniu. Nu mi-a reusit pana acum. Ma uit la carte, ea la mine si pun mana tot pe romanul meu englezesc. De cand il am pe Lazi, numai pot citi carti cu mare incarcatura estetico-abstracto-literara, ci ma limitez la cartulii simple cu deznodamant previzibil. Vara imi inchipuiam cum o sa lenevesc in seriile friguroase cu o carte pe genunchi iar iarna ma vad letargica pe balcon in aceeasi ipostaza de lectura.
Tocmai ce ma pregateam sa il vizionez pe d-nul Mircea Badea care uneori ma face sa rad cu lacrimi. Super beton tipu'! Nu stiu daca e facatura cu cei de la Antena sau daca e chiar pe bune un fel de Che Guevara autohton. Noapte buna tuturor, oriunde v-ati afla!