Lecturand blogul amicului meu O. am dat peste un anunt care nu putea sa nu-mi provoace palpitatii puternice. Un zvon, o adiere, transformate in confirmare. Portishead vine la München. Telefoane, furnicaturi, agitatii, amicul cu pricina imi da o adresa de link, fac rezervare la bilet. Suspans ..... cererea mi-a fost acceptata. Deci mai exista o sansa. Uraaaaa, biletul e ca si luat! Mi s-a povestit ca biletele au fost puse in vanzare sambata iar luni numai existau deja. Februarie, iar concertul va avea loc in aprilie.
Imi amintesc ca am ascultat prima data Glory Box prin '95. cunoscandu-i pe Alex, (raposatul) Tim, Anna si Iris, care venisera din Germania sa viziteze o Romanie bananiera deabia iesita din comunism (si aceasta tema e discutabila). Mi se parea extraordinar ca niste tineri de varsta mea pot calatorii, conduc o masina, se manisfesta cum au chef si cand au chef. Atunci am ascultat pe b-dul Magheru la casetofonul unui vosvagen portocaliu,Portishead. M-am simtit puternica, libera sa dansez noaptea in intersectie, sa fumez joint si sa imi fac piercing. Copii strazi din Piata Romana nu mi se mai pareau atat de hidosi si infometati cand erau blituiti de camera foto a lui Urban, iar Bucurestiul mi se parea ca turn babel fermecat. Portishead si existenta mea saracacioasa intr-o mansarda din centrul orasului. Mirosul ala persistent de mucegai si tamplarie din perioada interbelica.
Portishead ascultat in camera de serviciu al unui apartament impozant din piata Romana, plin cu carti din tavan pana in podele, cu pian si gramofon.
Acum 6 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu