raj si rajkapur

E ora 7, ora cand vacile se intorc de la pascut de pe lunca. Pe strada lui Grivan, cotind putin inainte pe strada colectivului pana la sosea, vaciile pasesc agale rumegand linistite ramasitele festinului din lunca. Lunca e uscata deobicei, multi ciulini, scaieti, iarba aspra de stepa. Dobitoacele sunt obisnuite insa ca si oamenii cu vicisitudiniile locului. Tanti Maria lui Panciu, Florica lui Anton, Maria Pisicuta si alte femei cu batic pe cap si papuci din plastic prafuiti asteapta la capatul strazi care da in sosea, in fata Caminului Cultural vacile. Cateva cornute mai inteligente sau cu un spirit de orientare mai bun, imping portile sau mugesc in fata casei la stapani. Baraganul miroase a iarba uscata, a balega si a praf. Femeile mananca seminte si povestesc despre ce s-a mai intamplat prin vecini. Pe fatada caminului cultural este lipita o hartie colorata, semn ca asta seara va veni nea Costica din Ion Roata cu aparatul de proiectat filme. Tataia "se cunoaste" cu nea Costica asta inseamna ca nu o sa platesc cei 5 lei, bilet de intrare la film.
-" Du-te si spunei ca te-am trimis eu la el, eu Niculae, sa vezi ca te lasa sa intri". ma incurajeaza tataia
Inauntrul caminului cultural se afla vreo 15 scaune jerpelite, o masa in spate iar pe un perete un carton imens alb unde se proiectaza filmul. Nea Costica, si-a carat proiectorul in caruta pana la noi in sat. Ma uit la el fascinata cum isi fixeaza un ditamai "motor" din fier pe un scaun si il propeste cu "botul" in sus. Cine nu apuca sa stea pe scaun se poate aseza si pe cimentul rece. Eu mai mereu am noroc de scaun, ca doar sunt mica protejata al lui nea Costica. Incepe un film indian. Ma uit fascinata, intreaga incapere amutita in racoarea seri urmareste dezodamantul final. Tigancile incep sa boceasca. Pe fundal canta o indianca & indian o melodie de dragoste. E deja intuneric afara. Tataia a venit sa ma astepte si sa mai schimbe doua vorbe cu nea Costica.