self-awareness

Stand asa infofolita cu hanoracul lui Sebi rumegand vrand nevrand caldura acumulata in timpul zile pe malul Isarului, ma intrebam de ce oare caut cu atata disperare sa regasesc crampeie din perioada '80 cista?? Ca doar oamenii au suferit, au flamanzit, au murit pe la canale, sau prin pivnitele securitati. Simplu, atunci mi-am trait copilaria. In fanteziile mele nu aveau loc tragediile & constrangeriile unui regim, pentru mine copilul, totul era firesc, trebuia sa se intample, pentru ca asta era mersul firesc al destinului. Nu ii inteleg pe cei care dramatizeaza pana la absurd aceea perioada. Si eu am avut victime in familie. Fratele bunicului meu a fost omorat de militieni. Se spiona pana si la pisoarul din curtea bufetului comunal. Insa cu toate astea mai exista ceva, ceva ceea ce astazi numai regasec in romania democratica, parte din UE. Existau povestile, sezatoriile si pitorescul. Tavalugul media, influentele nefericite ale civilizatiei occidentale (consumism, infrastructura, uniformizare etc) - ca doar romanului chiar daca nu i se potriveste un pricipiu, el tot il imprumuta, ca vorba ceea "hop si nea Ion ca si el e om"- si bineinteles parvenitismul en gros.
Marti o sa migram spre Viena, 4 ore du trenul, vom innopta la Melanie iar dimineata ne vom urca in avionul care ne va purta spre Bucuresti. Iubesc si urasc cu aceeasi intensitate Romania