fara titlu

E noapte, intuneric, si nu e inca ora 6. Stau singura in casa si ma bucur de caldura, de actuala armonie impietrita si impersonala. Ieri seara am ascultat in holul gradinitei cantecul de incheiere. Vocea lui Lazi ca un clopotel acoperea celelalte voci. Acasa imi spune ca nu ii place sa cante. Ca ureste cantatul la gradinita. Stiu ca se da cocos fata de mine. In fiecare seara asculta muzica la casatefonul pe care si-l tranteste langa pernita. Ma roaga sa-i pun muzica si in bucatarie. E un baietel. Nu vrea sa ii mai povesteasca mamei acasa decat franturi din intamplariile pe care le traieste. E constient de imaginea proprie in societate. Stie sa se vanda bine. La 3 ani e oarecum independent de mine. E aproape toata ziua plecat. Nu stiu ce face exact, dar stiu ce imi povestesc ceilalti. Sunt lucruri noi pe care eu nu le stiu despre el. Doris (bona) mi-a povestit ca poate sa mearga foarte mult pe jos, poate sa construioasca barci si castele din lego, educatoarea mi-a confirmat ca ii place sa cante, sa picteze in acoarela, sa ii ajute pe ceilalti copii daca este rugat.
P.S. O amica mi-a sugerat sa ma uit pe youtube la o anumita piesa de la Sigur Ros. Asa si-l inchipuie ea pe Lazar pe la 10 ani, ca pe baietelul din clip.