moldova sub ape

Unde esti Stefane, sa vezi cum razesii tai sunt luati de apele navalnice ale Prutului???
"Din Suceava cand el sare
Pune pieptul la hotare
Ca un zid de aparare"
Cantecel pe care il tin minte din clasa a IV-a. Trist dar in timp ce urmaream pe net stiriile din Romania, mi-a revenit in memorie.

atentie, lehamite!!!!

ma simt mizerabil
ma doare in c*r de vremea asta frumoasa
ma doare direct in c*r de batrana venus care-si taraie picioarele prin fata ferestrei mele
ma doare in c*r ca put a transpiratie ca un animal
ma doare in c*r ca picioarele mele arata ca ale unui maimute paroase (mie lene sa ma depilez)
ma doare in c*r de ziua asta de sambata irosita
cel mai tare ma doare in c*r de sebi!

viata cea de toate zilele

Ea isi cumparase niste pantofi rosi. A rasuflat usurata cand i s-a confirmat ca el nu aparuse inca acasa. Avea timp sa si-i doseasca in fundul dulapului. Nimic numai conta acum decat sirguinta pe care o afisa cand el ajungea acasa
-Miroase a transpiratie cu iz de ardei prajit.
-Hei, ai grija nu lasa usa de la intrare deschisa, afganul asta iar si-a dat in petec cu mancarurile lui mizerabile! comenta ea pe un ton destul de impartial
"Nu trebuie decat sa-mi tai pielitele sa-mi pilesc colturile si sa caut o camasa pe masura" gandi ea, in timp ce punea spaghetele la fiert
-As manca spagete chiar si o luna intrega fara sa imi saliveze gura dupa alte gateli! spuse el stergandu-si mainile pe un prosop care atarna pe spatarul scaunului
"Sa cheme oare politia, chiar asa de grav sa fi fost? Pai era doar un jegos de cd-player de masina, ce naibi, si zgarciti astia!" se gandi ea la Mimi.
Mimi are o viata minunata alaturi de Remix, o suna in permanenta pe mobil sa o intrebe ce i-ar placea sa i se pregateasca la cina. Pentru ea special." si ea isi repeta la nesfarsit aceasta fraza in timp ce taie cutia de rosi in bulion.
"Pentru ea special, pentru ea special... si brusc se trezi ca o rosti cu voce tare.
El nu ii dadu importanta pentru ca era ocupat pentru scurt timp cu plastelina cu miros de acetona pe care o lasase Miriam pe podeaua din bucatarie
Aparu din mainiile lui cu degete lungi cu unghii taiate din carne, un cocos fara creasta.
"Se vede ca nu a trait la tara. Nu m-as mira daca i-ar modela un penis in loc de creasta" gandi ea si chicoti mimand o mica strambatura, un ritcus al buzelor
Ca sa se pastreze o atmosfera duminicala, ei ii incolti o idee
-Stii cumva unde se afla cinemaul ala "stelele si luna" din Parcul cu Arcade?
-De ce? se interesa el, colectionand mici scame de pe puloverul micutei Miriam
-Mi-ar placea sa mergem diseara. Putem sa luam cu noi si patururica aia in carouri sa ne-o asezam pe genunchi in caz ca ar fi racoare. Pitica, poate sa ramana cu Remix si cu Mimi asta seara.
"Rotulele alea mici si rotunde si ce glezna fina, nas acvilin, oare ce chiloti o fi purtand cand imbraca blugi aia mulati?" se intreba el cu repeziciune, cand ea ii aduse aminte de Miriam
-Da, o idee minunata. Ai putea sa conduci tu masina, pentru ca eu am chef sa bea cateva beri.
"Sa bea cateva beri...isi inchipui ea automat. "o sa-i miroasa gura cand o sa adoarma iar cand o sa incerce sa se alipeasca de mine o sa ma inghesui ca intotdeauna baricadata, pe marginea patului!

tabieturi

Lucruriile au intrat in fagasul normal. Incet, incet vechile indeltniciri iau locul tristetei si melancoliei care ma pocnise in ultima vreme. Ieri am fost la coafor. Coaforul unde merg de vreo 2 ani. Weekendul trecut am fost si la Gradina de Bere din Westpark, loc pe care il frecventan cu Lazi bebelusul, pe vremuri. Pe 8 august plecam la Rödinghausen la parintii lui Sebi, si vreun weekend prin Olanda, scurte calatorii pe care le fac de vreo 2 ani sporadic in Tara Lalelelor. Imi plac tabieturile. Sa aiba oare legatura cu varsta?

invatamant preuniversitar: gradinita!!!

Astazi a fost a 2-a zi oficiala de mers la gradinita.
Am fost impresionata ieri de prestatia puradelului. Plus ca se comporta de parca e la el acasa! In grupa de dupa-amiaza unde merge el, mai sunt inca 7 copii. Si 2 educatoare.
Pentru inceput a facut cunostinta cu ceilalti copii, 2 dintre ei fiindu-i prieteni: Luca si Amelie
Cand una dintre educatoare a inceput sa le citeasca povestea, Lazi suveran, le-a sugerat copiilor liniste cu un prelung PPSSSSSSSSSSS in timp ce s-a tolanit pe jos mai confortabil. Acest gen de povestioare, sunt create pentru a-i implica si pe copii
-"Pe unde a facut gaura viermisorul?" intreaba Michele, educatoarea
-"Prin mar, uite-l acolo", raspunde Lazi imediat
Clara se scarpina in nas, Luca a pornit deja tractorasul iar Luis plange cu foc de dorul mamei (Luis are aproape 4 ani si merge de o jumatate de an la gradinita). E cel mai guraliv, ceea ce nu mi-as fi inchipuit vreodata! Daca are debitul mare, vorbeste bilingv.
-"Viermele s-a transformat in fluture, uite-l acoloooooooooo, hei, tu, nu auziiii???" o atentioneaza Lazi tipand pe educatoare.

site-ul gradinitei
www.drachenburg-kiga.de

stop crying your heart out

Stiu ca "this fucking song" (sa-l citez pe Liam Gallagher) mi se potriveste astazi ca o manusa!

dupa Sambata Mortiilor

Am traversat calea ferata. De aici incepe Satu Nou. Ulitele sunt late, pentru carutele care vin din camp. In fata porti batranii stau pe iarba. Discuta calm despre lucruri esentiale.
- Am mutat cocenii de anul trecut din ograda in cosar. Poa’ so mai usca putin, ca nu poate sa-l manance boalele alea!
- Da’ ce fa Florico, tu n-ai vazut ce pogon mi-a dat Mitu lu’ Fanica de la asociatie? Nu creste dacat stirul pa el!! Si-a batut joc de mine, mancal-ar pamantu’! Pai i-a dat lu’ Vasile a lu’ Frusina, un pogon Intre Maluri ca sa nu sa munceasca nenorocitu’! Ca noi aducem coceni si porumbu’ tocmai de la Redea! Ardil-ar focu’, ca numai sa satura de averi!
- Da fa, pai da tot la aia care au, dar no sa ne dea noua, ca doar tu nu ai ce service sa-I faci!
- Aoleou, numai pot cand ma ia spondiloza asta in ceafa imi vine sa cad. Numai sa lasa soarile asta, ca ne-a pustiit da tot!
- Picatura de ploaie nu a mai cazut de la Sambata Mortiilor pana acu’ o saptamana. Doar ce a burat putin si gata s-a oprit.
Praful zboara slobod pe ulita ca un caine fara stapan. E cald si moale ca un puf de piersica. Vara e imparatia lui. Iarba de pe marginea drumului e pudrata de el. Miroase a buruiana incinsa si a balegar. Unele case de pe ulita au fost abandonate. Case batranesti cu prispa si gradinita mica in fata casei. Gardul din scandura a putrezit pe alocuri, soproanele si porumbarele isi arata chirpici scofalciti, scorojiti de vreme, Mai sunt si case noi, niste caricaturi netencuite, cu acoperisul din tabla lucioasa si cu geamuri termopan. De cand s-a desfintat C.A.P.-ul, batrani si-au luat in primire pamanturile lasate de parinti, sau castigate prin razboaie. Au fetele arse, si ridate. Talpile picioarelor sunt latite si crapate.
Trec pe langa ei si sosotesc.
- Asta e nepoata lu’ Niculaie Taratet, Ii seamana lu’ tasu-mare leita!
Apoi, tare pentru mine – Da unde te duci fata mami? Ai venit sa ne mai vezi?
Mai ti minte cand faceati voi Scaloianu’? Mergeati acasa la Geta lu’ Dinca Zmeu. Atunci inca sa mai tineau ale noastre vechi! Acum mama, am ramas singuri aici in camp, Nimeni numai vrea sa stie de noi. Murim ca niste caini, doctorita pleaca, preotu’ asta vine cand are chef.
Trec mai departe, ies de pe ulita si ajung direct in camp.
Camp cat vezi cu ochii. Graul s-a copt si miroase frumos. Cerul a imprumutat din culoarea galbuie a graului copt, un manz s-a ratacit de mama lui iar in departare se zareste Redea, singura mea formula de distanta din copilarie.

nunta bunului samaritean

Oliver & Ioana iubiti nostri concetateni si-au unit destinele in fata altarului, lucru minunat pe care am tinut neaparat sa-l sarbatorim impreuna.
Avem si dovada

un mesean

multstimata adunare


P.S.La final ma rog sa fiu crutata de d-nul Catalin pentru copierea acestor imagini de site-ul dumnealui!

"drachennest"

Ieri l-am inscris oficial pe Lazi la gradinita "Cuibul dragonilor". Este un fel de gradinita privata, initiata acum vreo 12 ani de un grup de pariniti intreprinzatori. Pentru inceput o sa mearga de luni pana joi de la ora 3 pana la 6. In caz ca se va elibera un loc in grupa de dimineata vom fi si mai multumiti. Momentan insa el dimineata are program la bona.
Pretul e acceptabil iar in timpul liber voi mai apuca sa prind cateva minijoburi.
Educatoarele sunt tinere si pline de creativitate. Una dintre ele imi este vecina. Vor pleca si in excursi la tara, unde vor sta maxim 3 zile, singuri, fara parinti. Se vor imprieteni cu animalele, vor invata sa plantez flori, sa faca plimbari pe dealuri, in natura.

accesorii de ploaie

Temperatura a coborat..... 13 gr. Ne-am aprins veiozele, am inchis ferestrele si incercam sa resurscitam activitati tipice vremi neprielnice. Sebi a coborat in pivnita si a gasit solutia ideala sa infrunte ploaia.

tihna canina

Un patruped merge alene spre masina. Stapana il ademeneste cu o punguta de crontanele uscate. Masina eleganta parcata discret, cu banchetele moi, isi asteapta pasagerul pe bancuta din spate. Viata de caine in Germania!!!
Renza isi duce cainii la veterinar cu taxiul, cand bineinteles situatia o cere (si o cere de cateva ori pe luna!) Boby are epilepsie iar Felix are alergie. Tratamenul si pretul e pe masura interesului stapanei! Stapanii sunt de multe ori ei insusi hipohondri. Se renteaza sa devi veterinar, mai ales ca exista asemenea clientela subrezita de traiul tihnit si hranit cu m-spe sortimente de crontanele!
- "Trebuie sa-mi caut un covor moale si cu antiderapant pe dos. Nu vreau sa se mai repete exiperienta cu Boby", Renza la un magazin special de mochete, verificand ingrijorata dosul unei mochete
Cu o luna in urma pe la ora 2 noaptea undeva in Tineretului, un catel schelalaie fara oprire de undeva din fata blocului. As vrea sa cobor sa vad ce se intampla, dar mie teama de un caine mare si batran care salasluieste tot peacolo prin tufisuri. La un moment dat s-a indurat cineva de la parter sa mearga in recunoastere.
Un catelus a fost parasit in boscheti. De fiecare data cand tipa simt adanc singuratatea, amenintarile, nesiguranta si foamea care il paste.
A doua zi o gospodina intreprinzatoare a adus o cutie din carton si un castronel. Nu am mai auzit schelalaituri. Semn ca micul catelus si-a gasit un adapost. Cel putin provizoriu.

somewhere over the raimbow.........

relansare

Cu putin noroc au aparut si cateva raze anemice de soare. Imi aminteste de primavara, cu toate ca ceasul meu biologic imi confirma zilnic ca e vara in toata regula.
A cam trecut vremea zbantuielilor creative, deaceea m-am gandit ca ar fi timpul pentru putina decenta & maturitate blogosferica.

orasul cu duminiciile in cuier

Sa traiesti in lumea noua, moderna, occidentala, echivaleaza de cele mai multe ori cu prosperitatea, castigurile fabuloase, ce sa mai, raiul! Eh, in acesta lume civilizata, curata si implinita material, tanara familie Seckfort numai beneficiaza de internet, telefon fix si cablu tv. Vacanta noastra de 2 luni, ne-a adus ca recompensa multe, nenumarate scrisori cu bonulete de plata. Telecomul de aici (ca si cel din Romania) detine monopolul pietei permitandu-si sa faca meschinarii, de genul, "probabil nu a notat colega mea nr. dvs. de cont" (asta ca sa platim automat fara deplasari la banca)remarca ieftina si neavenita pentru a fi sustinuta de o functionara platita decent de sistemul capitalist.
Acasa e o liniste de iti tiuie urechile. Pe strada asisderea. Nu auzi decat ropotul ploii si nu simti decat cele 16 gr Celsius care iti tin de urat.
Sa va explic mai simplu: umezeala + frig = inghetare de oase
Ma uitam acum pe net (netul din pivnita lui Hasso, seful lui Sebi), chiar si la Sant Petersburg sunt temperaturi de peste 20 gr!
Pana acum nu am descoperit secretul "conservari" germane. Mersul ala lin dar in acelasi timp ferm, mimica severa dar linistita & gandirea pragmatica dar pe alocuri presarata cu visuri patetice. O alta dilmea care imi macina existenta de ceva ani ar fi duminica si preocuparile citadine ale oameniilor de aici. Faloasele case nemtesti cu gradini perfect aranjate, iarba taiata proaspat la milimetru de bordura trotoarului, strazile strajuite de copacii umbrosi (oricum e cenusiu, umbra copacilor e de prisos!) sunt lipsite de prezenta umana. Un leagan intr-o curte se balangane dintr-o parte in alta, ferestrele stau cascate larg ca o gura de peste naufragiat la tarm. Nu sunt atat de intima cu multi concetateni ca sa dezvalui misterul duminicilor anonime & anoste ale acestui oras.

anika & lumile suprapuse

Plantez flori pe balcon, imi infig mainiile adanc in pamant si privesc cu empatie randunica micuta care isi hraneste puii!
E atat de seren totul. Firele de iarba se curata unele pe altele de praf, copacii isi muta crengiile dupa voie, linistea se consoleaza undeva pierduta iar eu sunt cazuta intr-o transa adanca. Dupa episodul Bucuresti, convoaie de masini, aer imbacsit, degradare mustind in soare, am devenit cumva confuza. Nici nu stiu ce vreau si nici nu cred ca vreau sa stiu. Traiesc doar intre doua lumi. Cand una imi lipseste, automat ca un lego setat electronic mi se dezvaluie cealalta.
Strabunica Anika, care nu mergea la biserica din sat pentru ca era prin excelenta catolica. Din ignoranta & nestiinta, i s-a pus eticheta de vrajitoare. Descanta vacile sa numai dea lapte, le facea la barbati de dragoste si la femei le arunca cu boabe de piper in pragul usi, sa le urasca barbatii! Sa lipsesti duminica de la biserica prin anul de gratie 1940, sa porti fusta creata si parul impletit in cosite pana la brau si colac peste pupaza sa-i mai si placi boierului din sat! Asta era Anika, una dintre batranele care m-au crescut.