duminică, 13 iulie 2008

orasul cu duminiciile in cuier

Sa traiesti in lumea noua, moderna, occidentala, echivaleaza de cele mai multe ori cu prosperitatea, castigurile fabuloase, ce sa mai, raiul! Eh, in acesta lume civilizata, curata si implinita material, tanara familie Seckfort numai beneficiaza de internet, telefon fix si cablu tv. Vacanta noastra de 2 luni, ne-a adus ca recompensa multe, nenumarate scrisori cu bonulete de plata. Telecomul de aici (ca si cel din Romania) detine monopolul pietei permitandu-si sa faca meschinarii, de genul, "probabil nu a notat colega mea nr. dvs. de cont" (asta ca sa platim automat fara deplasari la banca)remarca ieftina si neavenita pentru a fi sustinuta de o functionara platita decent de sistemul capitalist.
Acasa e o liniste de iti tiuie urechile. Pe strada asisderea. Nu auzi decat ropotul ploii si nu simti decat cele 16 gr Celsius care iti tin de urat.
Sa va explic mai simplu: umezeala + frig = inghetare de oase
Ma uitam acum pe net (netul din pivnita lui Hasso, seful lui Sebi), chiar si la Sant Petersburg sunt temperaturi de peste 20 gr!
Pana acum nu am descoperit secretul "conservari" germane. Mersul ala lin dar in acelasi timp ferm, mimica severa dar linistita & gandirea pragmatica dar pe alocuri presarata cu visuri patetice. O alta dilmea care imi macina existenta de ceva ani ar fi duminica si preocuparile citadine ale oameniilor de aici. Faloasele case nemtesti cu gradini perfect aranjate, iarba taiata proaspat la milimetru de bordura trotoarului, strazile strajuite de copacii umbrosi (oricum e cenusiu, umbra copacilor e de prisos!) sunt lipsite de prezenta umana. Un leagan intr-o curte se balangane dintr-o parte in alta, ferestrele stau cascate larg ca o gura de peste naufragiat la tarm. Nu sunt atat de intima cu multi concetateni ca sa dezvalui misterul duminicilor anonime & anoste ale acestui oras.

Niciun comentariu: