amurg imbalsamat

Ploua. Ma uit pe fereastra si imi scot visle la plimbare. Ma imbrac in canadiana lucrata de Geta si imi incalt cizmele de cauciuc. Geta, croitoreasa din sat. E grasa si de cate ori merg cu mamaia la probe ma inteapa cu boldurile. Pe strada Getei locuieste Daniela. Daniela e un copil oropsit, crescut de 2 batrani. Bunicul ei, arata ca bunicul Lizucai din Dumbrava Minunata. D-nul Puterinta (asa se numea) a trecut prin doua razboaie mondiale. O schija i-a retezat unul din picioare. Zambeste intotdeauna cald ca un Dumnezeu in miniatura. Intru pe usa mica si ingusta a polatrei, doua paturi asezate paralel cu cei doi pereti, de grinzile afumate atarna o foarfeca si un ciob de oglinda. La fereastra troneaza 2 muscate si un cercelus. Tata Mandica, mamaia Danielei, mai pastreaza inca urmele unui chip incredibil de estetic. Ne jucam carti, "popa prostul" intr-unul din paturile umplute cu paie. Amanadoua impartim aceasi monotonie imbatranita. La un moment hotaram sa iesim sa ne plimbam. Vizavi de casa bunicilor ei se afla cimitirul. Cimitirul e un loc plin de buruieni incalcite & incolacite de cruci si imprietenite cu cateva tufe de trandafiri salbatici. E un cimitir micut. Drumul care il traverseaza duce spre calea ferata. Visam si ne povestim reciproc visele. Hotaram ca in prima duminica sa facem autostopul pana la Popasul Manasia si sa bem un cico. Ne macina pe amandoua acelasi moment unic de evadare. Trece acceleratul de la ora 7.00 spre Slobozia. Sinele vibreaza puternic. Copii necunoscuti ne fac cu mana de la ferestre. Inca mai ploua marunt si incepe sa se innopteze.