hituri eterne

Isi mai aminteste cineva de baieramurile de dupa '89? Toata lumea aparea la o ora bine stabilita, frumos imbracata si musai cu un mic cadou. Odata nu am avut ce sa aduc la o astfel de petrecere si mi-am sacrificat sapunul Fa pe care il ascunsesem in dulapul de haine. Interzicandu-mi-se sa ma machiez, ma pictam pe furis in lift cu cel mai indecent ruj. michael jackson pe banda de magnetofon, celebrele bluesuri, invitatiile timide de a face cativa pasi in doi, dezamaginrea fetelor care ramaneau neinvitate pe margine...
Am avut la un moment dat un prieten cunoscut la un baieram, de fapt si primul meu prieten, Cristi, care ma medita la mate si la fizica iar cand ieseam impreuna afara il ademeneam la plimbare prin Cimitirul Sf. Vineri.
Pe vremea aia nu aveam nici macar casetofon, iar prietenele mele care posedau un magnetofon imi inspirau deja respect. Fredonam melodiile hiturilor iar versuriile le primeam de la fetele mai bine dotate tehnic (care puteau trascrie versuriile direct de la magnetofon/casetofon). Cu vestimentatia era mai dificil, ca inca nu existau second-handuri iar magazinele comercializau aceleasi uniforme anoste, haine cu care te puteai acoperi si atat. Gabi si Cristina, niste amice bune, aveau rude in America. Asta da super bafta. Norocul meu ca erau un pic mai plinute iar hainele nu li se potriveau intotdeauna. Din generozitate ajungeau pe la mine. Aveam un tricou roz cu un imprimeu cu Michael Jackson. Splendid.