accesorii de ploaie

Temperatura a coborat..... 13 gr. Ne-am aprins veiozele, am inchis ferestrele si incercam sa resurscitam activitati tipice vremi neprielnice. Sebi a coborat in pivnita si a gasit solutia ideala sa infrunte ploaia.

tihna canina

Un patruped merge alene spre masina. Stapana il ademeneste cu o punguta de crontanele uscate. Masina eleganta parcata discret, cu banchetele moi, isi asteapta pasagerul pe bancuta din spate. Viata de caine in Germania!!!
Renza isi duce cainii la veterinar cu taxiul, cand bineinteles situatia o cere (si o cere de cateva ori pe luna!) Boby are epilepsie iar Felix are alergie. Tratamenul si pretul e pe masura interesului stapanei! Stapanii sunt de multe ori ei insusi hipohondri. Se renteaza sa devi veterinar, mai ales ca exista asemenea clientela subrezita de traiul tihnit si hranit cu m-spe sortimente de crontanele!
- "Trebuie sa-mi caut un covor moale si cu antiderapant pe dos. Nu vreau sa se mai repete exiperienta cu Boby", Renza la un magazin special de mochete, verificand ingrijorata dosul unei mochete
Cu o luna in urma pe la ora 2 noaptea undeva in Tineretului, un catel schelalaie fara oprire de undeva din fata blocului. As vrea sa cobor sa vad ce se intampla, dar mie teama de un caine mare si batran care salasluieste tot peacolo prin tufisuri. La un moment dat s-a indurat cineva de la parter sa mearga in recunoastere.
Un catelus a fost parasit in boscheti. De fiecare data cand tipa simt adanc singuratatea, amenintarile, nesiguranta si foamea care il paste.
A doua zi o gospodina intreprinzatoare a adus o cutie din carton si un castronel. Nu am mai auzit schelalaituri. Semn ca micul catelus si-a gasit un adapost. Cel putin provizoriu.

somewhere over the raimbow.........

relansare

Cu putin noroc au aparut si cateva raze anemice de soare. Imi aminteste de primavara, cu toate ca ceasul meu biologic imi confirma zilnic ca e vara in toata regula.
A cam trecut vremea zbantuielilor creative, deaceea m-am gandit ca ar fi timpul pentru putina decenta & maturitate blogosferica.

orasul cu duminiciile in cuier

Sa traiesti in lumea noua, moderna, occidentala, echivaleaza de cele mai multe ori cu prosperitatea, castigurile fabuloase, ce sa mai, raiul! Eh, in acesta lume civilizata, curata si implinita material, tanara familie Seckfort numai beneficiaza de internet, telefon fix si cablu tv. Vacanta noastra de 2 luni, ne-a adus ca recompensa multe, nenumarate scrisori cu bonulete de plata. Telecomul de aici (ca si cel din Romania) detine monopolul pietei permitandu-si sa faca meschinarii, de genul, "probabil nu a notat colega mea nr. dvs. de cont" (asta ca sa platim automat fara deplasari la banca)remarca ieftina si neavenita pentru a fi sustinuta de o functionara platita decent de sistemul capitalist.
Acasa e o liniste de iti tiuie urechile. Pe strada asisderea. Nu auzi decat ropotul ploii si nu simti decat cele 16 gr Celsius care iti tin de urat.
Sa va explic mai simplu: umezeala + frig = inghetare de oase
Ma uitam acum pe net (netul din pivnita lui Hasso, seful lui Sebi), chiar si la Sant Petersburg sunt temperaturi de peste 20 gr!
Pana acum nu am descoperit secretul "conservari" germane. Mersul ala lin dar in acelasi timp ferm, mimica severa dar linistita & gandirea pragmatica dar pe alocuri presarata cu visuri patetice. O alta dilmea care imi macina existenta de ceva ani ar fi duminica si preocuparile citadine ale oameniilor de aici. Faloasele case nemtesti cu gradini perfect aranjate, iarba taiata proaspat la milimetru de bordura trotoarului, strazile strajuite de copacii umbrosi (oricum e cenusiu, umbra copacilor e de prisos!) sunt lipsite de prezenta umana. Un leagan intr-o curte se balangane dintr-o parte in alta, ferestrele stau cascate larg ca o gura de peste naufragiat la tarm. Nu sunt atat de intima cu multi concetateni ca sa dezvalui misterul duminicilor anonime & anoste ale acestui oras.

anika & lumile suprapuse

Plantez flori pe balcon, imi infig mainiile adanc in pamant si privesc cu empatie randunica micuta care isi hraneste puii!
E atat de seren totul. Firele de iarba se curata unele pe altele de praf, copacii isi muta crengiile dupa voie, linistea se consoleaza undeva pierduta iar eu sunt cazuta intr-o transa adanca. Dupa episodul Bucuresti, convoaie de masini, aer imbacsit, degradare mustind in soare, am devenit cumva confuza. Nici nu stiu ce vreau si nici nu cred ca vreau sa stiu. Traiesc doar intre doua lumi. Cand una imi lipseste, automat ca un lego setat electronic mi se dezvaluie cealalta.
Strabunica Anika, care nu mergea la biserica din sat pentru ca era prin excelenta catolica. Din ignoranta & nestiinta, i s-a pus eticheta de vrajitoare. Descanta vacile sa numai dea lapte, le facea la barbati de dragoste si la femei le arunca cu boabe de piper in pragul usi, sa le urasca barbatii! Sa lipsesti duminica de la biserica prin anul de gratie 1940, sa porti fusta creata si parul impletit in cosite pana la brau si colac peste pupaza sa-i mai si placi boierului din sat! Asta era Anika, una dintre batranele care m-au crescut.