prietenie interculturala

vreau sa fac un dus. lazar doarme, sebi mestereste prin casa.
ieri m-am "infratit" cu vecina mea de vizavi ca sa ne distram plozi. amandoi au beneficiat de "bobycar-urile" personale, au dat spectacol gen "raliu" si s-au epuizat la maxim.
vecina mea de vizavi este din turcia. bine, ea mi-a facut rectificarea de rigoare, "nu din turcia, din kurdistan" any way, fizicaliceste si lingvistic e tot cam peacolo.
nu reusesc sa port cu ea nici-un fel de dialog. ea nu intelege decat cateva cuvinte in germana (e aici de 7 ani) iar eu cu turca nu o "rup" deloc. inafara de "papuci, ciorba, baieram" ...
La ea in apartament e o dezordine cronica. Un iz de mizerie orientala cu tente occidentale. Nu poarta broboada pe cap, ceea ce o defineste ca pe o emancipata in tagma musulamaneasca. Copilul Baram, un baietel cu parul negru si lung, care se hraneste cu "aer" in timp ce mama lui se speteste gatind "lamagium, doner, kebab,baclavale si alte minunatii otomane, il adora pe Hasi. Tot ce face Hasi e imitat imediat de Baram. Asa a invatat micul otoman sa spuna "danke si auto"
E adevarat Hasi nu il invata doar lucruri pozitive. A incercat sa-i prinda degetele trantind o clapeta de la masinuta, sa arunce cu pietricele in masinile parcate si sa puna frana brusca la masinuta, riscand sa-si sparga capul. Se pare ca pe turcoaica o incanta prietenia dintre Hasi si Baram.