tanti florica a lui drolea

Mi-o amintesc pe tanti Florica (fie-i tarana usoara), femeie vasnica, muncitoare la Cooperativa Agricola de Productie (C.A.P.)cu gospodarie de tip chiabur, cai, caruta si vaci cu lapte. Nea Drolea (asta ii era porecla)om becisnic si talamb, tinea din scurt familia si nu lasa pe nimeni sa-si arunce cu privirea in batatura lui.
Cu Daruis primul nepot al familiei, m-am jucat pana la varsta de 7 ani. Ne despartea in permanenta un gard. Un gard din lemn inalt, prin care ne puteam observa nasucurile si manutele. Ne aduceam cate o mica paturica si ne-o asezam in dreptul gardului. Fiecare avea cioburile lui,lingurite ruginite, nisip si malai furat de la gaini. Dupa ce era gata "mancarea", ne-o aruncam reciproc peste gard. Nu prea ne suparam niciodata, pentru ca eram doi copii tacuti si preocupati de cioburile personale. Insa odata Nea Drolea ala batran, a venit si i-a spus "ma Dariuse, te joci cu nepoata lui Niculae, sa nu te mai joci ma cu ea" De atunci subit prietenia noastra speciala s-a incheiat. Fara scanadal, fara explicatii,ca intre 2 adulti care au inteles ca numai au ce sa-si mai spuna. Ne-am evitat si la scoala. L-am revazut anul trecut, in vara pe Darius. Lucreaza ca functionar la primaria comunei. Are burta si proteze din aur. Copii lui se jucau in fata curtii in jurul unei gramezi de balegar. Tanti Florica oloaga de picioare ii supraveghea de pe un scaun. Parca intrase la apa. Parea o batranica suferinda, fara demnitatea aia crispata pe care i-o dadea munca. Mi-a zambit si am simtit ca vremea ei trecuse. Ieri am auzit ca a murit. Tanti Florica a luat cu ea o intreaga generatie C.A.P-ista, sarbatorile campenesti, treieratul si horele din sat.