arbeit macht frei

Inca se mai aud vibratiile tarzi ale senilelor trosnind macabru din incheieturi, in beciuri se odihensc in tihna steaguri si carti postale trimise de pe front, relicvele marelui impostor - autostrazile pe care se itesc in zare masini sprintene si luxurioase. Neamtul are principii solide si solitare.
Hans a venit la 18.00 de la munca. A coborat prudent din BMW si a apasat sictirit pe telecomanda garajului. Garajul s-a deschis umil. Intrarea in casa si-o face tacit si imperios intr-un fel. Degetele lui mari si noduroase atinge (de data asta) butonul de la masina de cafea. Brusc si fara logica incepe sa vorbeasa singur. "Dumnezeule mare, Karl trebuia deja sa imi aduca azi remorca aia. Firar al dracului cred ca a uitat, ce oamenii neseriosi mai exista in lumea asta!!" e rosu la fata cand pronunta "neserios" furia il inneaca.
A intrat in camera lui arauncandu-si hainele cu care venise acasa de la munca. Dupa vreun sfert de ora a aparut echipat in salopeta si in cisme de cauciuc. Sus la etaj, peretii intregi isi arata goliciunea tencuieli. Pe jos e plin de tapet proaspat jupuit. Hans cu o rabdare de fier (necostientizata insa) incepe cu un spaclu sa razuie bucatiile de tapet lipite indaratnic de ciment. In timp ce mainiile ii urca si ii coboara intr-un ritm sistematic, incepe din nou sa isi miste buzele a nemultumire.
Hans, a mostenit aceasta casa de la Fritz. Fritz a stat 6 ani pe front. Insa i-a placut viata, asa se vorbeste pe la colturi. Acest lucru nu e in concordanta cu existenta decenta pe care o duc "ceilalti/alti" in regiune. Hans insa e tare mandru cand isi bea berea si povesteste cu lux de amanunte despre renovarea casei. S-a dus impreuna cu Luisa (cumintea-i sotie!)la banca, sa isi procure suma necesara, suma care sa ii aduca casei faima de alta data. Au semnat contractul nesovaind, pact hotarat cu o strangere de mana a celor doi soti pe sub biroul functionarului de la banca. 100.000 €, rate reduse daca vor plati la timp, iar ultima si neconcludenta precizare, bani sa fie rambursati in 25 de ani. Hans are 60 de ani si nu are notiunea timpului. Timpul la el inseamna ore lucratoare si concediul anual. Iar restul nu exista. Se simte puternic si plin de motivatie cand taie fanul (fanul e lipsit de sens in gospodaria lui, pentru ca nu poseda nici-un animal!) cocotat pe tractorul lui. Buna si puternica Luisa il sustine tacit. Luisa insa are nevoie de aprecieri, de recunoastere din partea societatii. Lucreaza in beneficiul si pentru bunastarea pensionarilor din comuna. De exemplu, lui Her Klaus i se face rau acasa, apasa repede pe un buton rosu amplasat strategic in apropierea patului si imediat alarma din biroul Luisei porneste sa zbiere. Ea lucreaza in birou, la computer. Insa subordonatele ei ii sunt la dispozitie in permanenta. Luisa nu are timp liber la dispozitie. Si cand are uneori incearca sa si-l omoare cu plivitul ierbi de printre tufele de flori. Munca de Sisif ar crede necunoscatori, dar pentru Luisa inseamna ocupatie folositoare a timpului ramas de dupa serviciu, imbinat cu hobby de incepator. Seara cand se intalnesc amandoi pe canapeaua din sufragerie, impart prieteneste o sticla de vin si cateva de bere. Totul in tacere, sau in prezenta constanta a sonorului de la televizor.