Dupa amiaza de sambata petrecuta in centrul orasului. Stradute inguste marginite de cladiri cu maxim 5 etaje, la parter cu botiquri sau magazine, pline ciorchine cu oamenii dornici de cumparaturi. Aerul e imbibat de parfum. Ciudat, dar peste tot miroase a parfum la o temperatura de 30 gr C. Pungi din hartie ecologica ticsite cu asternuturi sau cu decoratiuni scumpe. Dame si domni in varsta imbracati super clasic cu esarfe Versace scotand fum din pipa. Lumea buna a Münchenului nu se dezminte. Parcul de la Odeonsplatz, cu alei presarate de pietris, cu muzica clasica in chioscurile largi si cu fantani arteziene imprejmuite de bancute. Totul e atat de elegant. Nimic din atmosfera familiara a Bucurestiului nostru!
Intr-una dintre vitriinele unui magazin am regasit o iubire mai veche. Produsele Yardley. Acum vreo 10 ani le descoperisem pe b-dul Magheru in vitrina unei parfumerii care s-a desfintat de vreo cativa ani. Niciodata nu am reusit sa imi cumpar parfumul ala de levantica pe care il adoram. Acum mai mult ca niciodata as vrea sa il am.
Poti sa pierzi ore in sir strabatand aceste stradute, poti sa stai cat vrei sa inspectezi magazinele, nu vei fi deranjat si nu vei fi privit ca un musafir nepoftit. Au aparut deja colectiile de toamna iarna. E asa de trist, cand soarele inca suveran, razbate in vitrinele pline cu cizme, pulovere si mantouri.
Acum 6 ani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu