el sta la o masa si rade. gura lui carnoasa cu dinti puternici imi face scarba. vorbeste tare cu tonul ala taios specific limbi germane. ochii i se schimonosesc cand crede ca face o gluma buna.
-"Germania e pe locul trei la campionatul mondial" spune mandru Her Maier
-"Normal, Germania este prima in Europa", raspunde Hans, cu rasul ala scarbos
Stau la masa si ma simt ca in alte timpuri. Din casa strabat niste voci de la radio. Daca as face abstractie ca inteleg limba germana, as crede ca se anunta o noua incorporare de trupe pe front!
Sachsenweg unde se afla casa lui Hans, este un fost drum de negot inca din evul mediu.O strada care serpuieste din inima dealului, acolo unde se afla un turn vechi, pana departe in zare facand legatura cu drumuri importante care vin dinspre Nord.
Acasa intr-un sertar Hans a mostenit de la tatal lui - in afara biblioteci pline cu dosare cu acte - un teanc de hartii ingalbenite de vreme care atesta ca familia s-a stabilit aici de prin 1785. Plus ca mai exista o alta confirmare a faptului ca el are obarsie aleasa, in pronausul bisericii protestante din sat, pe lemnul unui balcon este scrijelit numele de familie al respectabilului. Pacat ca el nu a mai putut pastra pamanturiile si casele pe care le-a primit mostenire. O tragedie, ofteaza Hans, la fel ca si cu ceea a destramarii Germaniei Mari.
Cele 2 case pe care le-a instranit din motive financiare stringente, apartinusera acum 100 de ani servitorimii. Acei oamenii care i-au servit familia si au muncit pentru bunastarea gospodariei, cum bine spune el. In timpul celui de-a doilea razboi mondial, parintii lui au avut "servitori" din polonia la mosie. cu ei au avut mult de furca, povesteste Hans cu naduf.
-"Tata era pe front, iar mama a trebuit sa faca fata nesatuiilor din polonia"
Cand s-a incheiat razboiul, s-a incheiat si era servitoriilor din istoria familiei. S-a incheiat oficial, faptic, insa nu si in mentalitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu