NORD, mein heimat

Intotdeauna am avut o anumita sensibilitate pentru Nord. Ciudat insa ca vremea ma indispune, ca ploaia (aproape permanenta) nu iti da ragazul necesar sa explorezi cum ai vrea imprejurimiile. Ma dor ochii de atata verde crud. Totul e incredibil de verde, de la verdele mai inchis trecand peste toata paleta de combinatii pana la galben verzui. Umezeala din aer si vantul pulverizeaza picaturi mici de apa vegetatiei nesatule. Cerul infinit de albastru, paduriile inalte si dealuriile cu case raslete iti intaresc impresia ca locuiesti in Nord. La fel ca si vegetatia, oamenii sunt claditi bine, robust, majoritatea depasind 1,85 m (ma refer la barbatii), cu o musculatura foare frumos modelata de mama natura. Ma uit si la caii care pasc linistiti in pasuniile nsefarsite ca sunt extrem de inalti comparativ cu caii nostri mici si costelivi. Este aproximativ mijlocul lunii august si noi facem focul la semineul din sufragerie. Seara se lasa o racoare apasatoare cu toate ca cerul este spuzit de stele. Casele, construite extrem de solid cu ferestre mari menite sa absoarba lumina si asa prea putina pe care soarele calic o imprastie aici in Nord. La inceput imi era imposibil sa inteleg mentalitatea oameniilor din nord. Acum nu ma mai deranjeaza ca vorbesc atat de putin, ca au indeletniciri atat de ciudate (taiatul ierbii la milimetru) si ca se ascund in pivnita sa rada!

P.S. mein heimat inseamna "locul natal" iar la in islandeza minn heima