miercuri, 17 septembrie 2008

intelepciuni

"Capul plecat, sabia nu-l taie!" plecand de la stramoseasca zicala, sau mai bine zis povata inteleapta, mi-am indrumt azi dis de dimineata vointa, nazuind spre o rezolvare amiabila si spasita cu semenii mei nemti. Sebi spune ca aceasta sintagma ar fi inteleasa uneori ca, "curvasarie" si nu ca diplomatie. Ma voi convinge singura cand o s-o pun in practica aici pe taramul oamenilor neanduplecati. Daca esti roman getbeget, atunci nu cred ca exista nici-un impediment de a o pune in practica. Ce ar putea sa te loveasca mai rau, un refuz categoric sau o umilire victorioasa?
Pana acum zicala a fost atat de mult pusa in practica incat face parte din insasi caracterul nostru mai abitir ca populara Miorita. Cand aud aceste blablauri contemporane despre "coloana vertebrala" care e infipta drept in ipocrizie, ma mai duc cu gandul indirect la o alta zicala "interesul poart fesul"

2 comentarii:

mara spunea...

mai, da filosoafa imi mai esti azi :) si ce anume ai de impartit cu semenii tai germanici?

carpeta plutitoare spunea...

sa fac compromise