inrolat fara convingere

Mi-am amintit de o intamplare de la maternitate. Morala ar fi ca nemtii judeca imediat dupa aparente, te trezesti automat catalogat si inregimentat, fara sa apuci sa te dezmeticesti.
Bebelusii erau ingrijiti de o armata de moase. Aceste moase imbracau bebelusi cu hainute din dotarea spitalului. Toate hainutele aratau la fel. Ca niste uniforme. Intr-o zi una dintre moase mi l-a adus la patut pe Lazi incaltat peste pantalonasi cu niste botosei crosetati (pe care i-am primit si cadou inainte sa plec acasa!) si cu o bluzica grena. Am ramas socata. Am analizat situatia dar nu am dezlegat misterul. Sebastian care le cunoaste mentalitatea mi-a spus si de ce. Pentru ca era singurul bebelus blond printre ceilalti bebelusi bruneti. Si moasele imediat un judecat dupa aparente. Au confundat un copil nascut de o mama din romania cu un plond neamt. Le-am infirmat dupa aceea asteptariile, cand au descoperit ca nu sunt in stare sa scot o fraza in lb. germana (la inceput eu am vorbit doar engleza). Sic!

moartea negotului

Ma bucuram atat de mult azi dimineata ca o sa am un motiv sa ies afara din casa. Anume, sa-mi prelungesc contractul pentru abonametul de mobil. Aproape din 2 in 2 ani, firma de telefonie mobila la care sunt logata mi-a oferit cadou un telefon mobil, la alegere. Evident, a trebuit sa fac dovada ca am platit la timp recipisele, ca am depasit cota minima a pretului de abonament (abonamentul este 20 € iar eu in primi ani petrecuti pe aici am platit chiar si 200 € lunar). Deci ma incadram aproape intotdeauna in sablonul lor de punctaj. Ne-am impachetat toti trei riguros si am pornit la drum. Afara modest, -9 gr C. Simt cum imi intepenesc degetele si mi se sparg in timp ce le utilizez sa-mi fumez tigara.Lazi tacut in carut, a refuzat isteric manusile. Vrea sa-l tina intr-o mana pe Freund, iar manusile l-ar impiedica. Mergem pe jos cele cateva statii de autobuz. Putina miscare ne mai dezmorteste oasele anchilozate de atata stat la orizontala. In drum, fel de fel de vitrine pastoral ornamentate, cu mosi Craciuni si reni, cu Isusi bebelusi asezati in iesle si inconjurati de o multime de cadouri lumesti, dupa sepcificul magazinului cu pricina. Toate aranjamentele vadesc un deosebit bun simt, amintindu-mi la polul opus de opulenta kitchoasa a vitrinelor romanesti (no ofence, dar asa e!)
In pravalia de telefoane, bate vantul, doar singura o femeie spelba care se uita pe un ecran plasma de PC. Sebi o intreaba politicos, ce oferte are pentru abonamentul nostru. Isi ridica nasul din monitor si il intreaba de nume si data nasteri. Verifica informatia si slobozeste pe gura "Da, dar nu a-ti platit abonamentul pe luna trecuta!"
Sebi ii explica ca a platit abonamentul la zi. Spelba nu se lasa "Eu una nu gresesc niciodata, nu a-ti platit abonamentul si nu putem sa va prelungim contractul"
Sebi a mirosit cu ce fel de individa are de-a face "D-na, d-ati un telefon la centrala sa verifice ei, pentru ca eu cum va spuneam AM PLATIT abonamentul!"
Simteam cum incep sa-mi pierd stapanirea de sine. Genul asta de mitocanca care se refugiaza intr-o corectitudine capitalista, sceptica si aroganta!Formeaza un numar de telefon si asteapta raspunsul. Peste cateva secunde lasa receptorul jos, ne masoara din cap pana in picioare si incepe sa ne insire niste informatii de pe un pliant, omitand sa ne transmita ca NOI PLATISEM BLESTEMATUL DE ABONAMENT.
Sebi o intrerupe intreband-o de o anumita oferta de telefon mobil pe care l-am fi putut achizitiona. "Aveti un act de indentitate la d-vs?" intreaba necioplita
"Nu cred ca am, dar are sotia mea, contractul fiind semnat de amandoi"
"In cazul asta nu va pot ajuta, am nevoie de actul dvs de identitate"
Ma las pagubasa, dandu-mi seama ca discutia cu spelba nu duce nicaieri. Sebi pe baricade, nu renunta atat de repede la lupta. "Insa a-ti putea sa ne consiliati in privinta unui mobil pe care am dori sa-l achizitionam?"
Se uita iar acru in catalog, ne explica inca odata ca la un anumit tip de telefon se plateste o diferenta minora de pret. Dar sfatul ei ar fi sa ne achizitionam unul mai ieftin de pe internet sau de la second hand... etc
Profund consternati ne uitam la tanti din fata noastra. Credeam ca astfel de specimene supravietuiesc numai mediului din Romania. Experienta ne-o demonstreaza ca ne-am inselat. A-ti mai auzit asa ceva??? Moartea comertului. Pai atunci care mai e sensul ei la tejghea? Sa ma sfatuiasca sa imi cumpar un telefon de la secondhand sau de pe net???!! Acum ca am incheiat discutia, e linistita. Batjocoritoare, ne spune inaitne sa iesim din magazin ca ea nu a putut sa vada in computerul ei daca am platit sau nu ca era blocat. Imi vine sa vomit, mie greata si ma frustreaza enorm faptul ca nu ii pot sterge de pe buze zambetul batjociritor cu o flegma.

competitie intre TV si INTERNET

Astazi de dimineata a venit un nene de la cablu. Ne-a remontant cablul TV. Asta seara sunt absenta. Stau sa ma uit la reportaje. Sunt unele interesante despre Rusia,taiga, Siberia, emisfera boreala (eehhh suna orgasmatic!!).

doua randunele

O admiram pe la 3 ani. O gaseam foarte frumoasa. Langa patutul meu cu zabrele care se invecina cu televizorul, stateam cele cateva ore de transmisie si ma uitam la putinul divertismet, la telejurnal si la mira. Timid, incepusem sa fredonez melodiile ei. Ii spuneam lui tataia ca o sa devin si eu cantareata (printre altele) . Atunci cand o sa ma fac mare. Notiunea "de mare", sa ai 19 ani. 19 ani era maxim, superlativul.
Va mai amintiti de ea? De Margareta Paslaru, bineinteles.

Oasis Tour - Dig Out Your Soul (Trailer)

Am vazut zilele trecute razlet prin oras, afise cu programul concertelor trupei Oasis prin Germania. La München vor veni pe 27.02.09 intr-o locatie destul de micuta. Cunosc "magazia" pentru ca in urma cu cativa ani au concertat cei de la Jamiroquai acolo.
Cautam sa vad cam cat costa biletul. In "maghernita" din München costa 65 €, la Paris (ca ei fac un tur al Europei) costa 165 €. Deh, Parisul e cu staif.

zapada

21:14 Prima ninsoare! Yuhuuuu, de maine la sanius, ceai fierbinte cu scortisoara si fularele pe nasucuri.

glasul rotilor de tren

Si-a construit un paienjenis de sine. Una trece periculos de aproape pe langa piciorul scaunului meu. De unde acum vreo cateva luni, sinele erau construite drept, longitudinal, acum coturile macazurilor se intrepatrund solid lasand vederi o interesanta gara in miniatura. O gara de calatori cu toate accesoriile de rigoare. Pe margine stau rasturnati copacei, oamenii si animale. Langa ele un carucior rosu lipit de calorifer. Acolo doarme Freund si Mausi, copii de suflet ai lui Lazi. Pe fundal se aude un continuu suierat de locomotive, de manevre care se produc inevitabil pe o cale ferata cu sine si tampoane din lemn.
-"Wunderschonnnn" (minunat) exclama el entuziasmat
Ma uit la el si se rusineaza. Imi dau seama ca are nevoie de spatiul lui intim, fara sa mai fie spionat de parinti.
E intuneric, ora 3 dupa-amiaza. Se aude necontenit cum cad picaturi mari de lapovita & ninsoare pe geamuri. A venit iarna. O zi lunga si tenebroasa ca un beci umed.

ipostaze casnice

P.S. Fara suzeta si un ursulet de plus pe nume Freund (il are de cand s-a nascut) nu poate exista.

shooping de noiembrie

Ritmul vietii mele este destul de previzibil. Cand intervine vreo schimbare indiferent de ce natura, atunci ma apuca cu dezinvoltura migrena. Ca si astazi.
Am plecat dimineata la Frau Ploch. Nimic spectaculos. Drumul prin padure m-a trezit din aburii somnului si mi-a oferit ragaz sa-mi fumez tigara. Da, intradevar aerul curat din padure si tigara mea matinala sunt oarecum in contradictie. Insa daca nu fumez "una mica" dimineata, imi sare destul des tandara in cursul zilei. Experienta probata.
Direct de la Frau Ploch, fac drum invers spre bona lui Lazi. Cand ajung, el doarme pe canapeau din sufragerie. Somnoros cum e, il imbarc, il arunc in carut, ma opresc pe drum sa-i cumpar un Leberkasesemmel (adica un fel de specialitate bavareza, chifla + carne afumata + ketchup) si un suc de mere. In timp ce asteptam autobuzul, cu care mergem 2 stati pana la gradi, Lazi da repede pe gat juma' de sticla de suc si printre inghitituri incercam sa purtam o conversatie. Diverse. Cum si-a petrecut ziua la Doris (bona), ce a mancat, daca i-a fost dor de mine, etc. Ajunsa la gradi, il dezbrac, ii pun sandwichul in garderoba lui si dusa sunt.
Astazi, am hotarat dupa ce l-am dus la gradi sa merg in oras sa-l intolesc. In weekend s-a anuntat zapada si un mini viscolas. Deci, haina, ghete si caciula. Orasul (adica zona aia cu magazine) ma ameteste cumplit. Furnicar de oamenii printre care trebuie sa te strecori, magazine pline pana la refuz si multeeeeee tentatiii...
Am intrat la H&M. I-am pescuit vreo 2 perechi de jeansi si un hanorac. Mi-am adus aminte ca la o vreme asa cainoasa are nevoie si de strumfi. Mi-a luat vreo 10 min. sa gasesc nr. lui. De haina nici nu fu vorba. Erau doar doua modele, dar nu mi-au placut. Pentru ca trebuie sa-mi placa mie. Lazi la o adica are incredere in gusturile mele. Ma invart putin prin jur si intru la Zara. Am zarit instantaneu ghetele pe care le cautam (unele inalte, rezistente la apa, cu blanita si arici). Ma uit cu atentie dupa haina, zaresc una mai smecheroasa, dar ghinion, nu au si numarul lui. Rog o tipa care mesterea ceva pe la rafturi sa se uite in depozit. Am noroc, au numarul lui. La casa, sunt putin cam tulburata, trebuie sa ma controlez cam mult dupa bani in pormoneu, dar imi spun in gand, ca se merita o asa investitie.
Cel mai complicat, nu o sa ma credeti a fost voiajul in cautarea caciuli. Trei magazine mi-au trebuit pana am gasit o caciula burlan, care se introduce pe cap si numai ai nevoie de fular. Super practica. Basca, are si masinute crosetate pe parti.
E ora 6 jumate. Sunt franta. Mie o foame de mor si m-a luat migrena. Ma uit in jur, tarabe cu portocale, banane si alte chestii exotice. Ma tarasc smerita spre metrou. Zaresc ca printr-un miraj, un frontispiciu celebru. Turlele unui fastfood McDonald's. Yuuuhuuu, aici e de mine. In 5 min cred ca m-am indopat orbeste cu 2 hamburgheri. Ziua e ca si incheiata. E deja intuneric, frigul ma zoreste spre casa, sentiment impartasit la unison de oamenii ce stau cuminti pe scaunele din statia de metrou.

conventie

Cel mai mult ma enerveaza oamenii insipizi si marginiti. Treci pe strada, au buzele crete, privirea pierduta intr-un peisaj aleatoriu. Sunt greu de satisfacut, cersesc compasiune fata de suferinta lor neputincioasa de a nu se face remarcati. Imbracamintea e discreta, dar nu le-ar displcea putina opulenta. Cunoasteti cu toti, genul ala de indivizi care sunt serviti cu o bomboana, iti multumesc acru, refuza si inghit in sec.
Eh, astia nu au decat un leac. Sa fie atacati frontal. Cu armele pe fata, fara menajamente. Sa te bucuri sadic de privirea lor ingrozita de asemenea impertinenta.
Ce cacacios se scot ei la suprafata, cat de buni crestini sunt, parinti extraordinari si prieteni devotati. Majoriteatea au o venerabila meteahna: grandomania. Te invita la ei acasa, si incep sa iti explice utilitatea unui anumit accesoriu (fie el de mobilier sau electrocasnic), ce frumos se incadreaza el in ambianta si cat de multi bani a costat.
Am vazut la cineva odata un Mac Os nou nout, asezat frumos in sufragerie, incadrat in dreapta si stanga de carcase cu jocuri. Nea' Ghiorlan a avut bani multa bunavointa si l-a cumparat. E mai altfel, deh, are design interesant, a costat scump, dai cu cliku' doar odata. N-are asa ceva tot romanu' traitor pe meleaguri nemtesti!
M-am hotarat, cum intalnesc unu' il taxez. Scap de frustrarea de a-i suporta pisalogeala insipida si capat satisfactie ca i-am retezat-o mitocanului.

neam de slugi

In inima civilizatiei, in vest cum i se mai spune, "munca pe plantatie" e intretinuta cu spor de cetatenii tariilor excomuniste. Am dat acum vreo 4 zile un anunt in Süddeutsche zeitung (un fel de Gandul autohton). Am avea nevoie de o studenta sau o bunica, care in weekend, seara, sa fie disponibila la domiciliul nostru cat timp (vreo 4 - 5 ore) ne-om destrabala si noi prin oras. Mai pe scurt, Lazi doarme, femeia respectiva, navigheaza pe net, citeste sau croseteaza.
In aceste 4 zile, am primit din zori si pana-n noapte zeci de telefoane. Majoritatea personajelor in cauza, ciripind germana pe sarite sau cu un puternic accent slav (eu insumi posed accent). Cugetand noi, am gasit de cuviinta sa alegem o studenta nemtoaica. Careia de bine de rau, nu i-ar strica cativa bani de buzunar. Sebi a fost cel cu ideea intretinerii economiei germane alegand o compatrioata. Insa ceea ce m-a frapat a fost disperarea cu care strainii incearca sa prinda un mini job. Povesti impresionante spuse de adolescnte de 17 ani la telefon, studente dispuse sa lucreze pe o nimica toata.
Acum sa trec la mulstimabila-mi persoana (tocmai ce va povesteam de sclavi din tariile excomuniste). Intruna din zile cand frecam sarguincios chiuvetele lui Frau Ploch, am dat peste un obiect ciudat. Arata ca un triunghi din gelatina sau ca o bucata de silicon de culoarea pielii. L-am luat cu doua degete si l-am asezat siderata pe gresie intr-un colt. Prin spate ca o spioana Frau Markel se apropie si ma intreaba soptit:
"I-ai vazut cumva sanul lui Frau Ploch, era prin baie pe undeva. Sarmana, acum cativa ani buni a fost operata de cancer la san. I l-au amputat. De catva timp, e putin nemultumita cu marimea sanului artificial. Vrea sa mearga sa-si comande altul tinand cont de dimensiuniile actuale, putin mai maricel."
Am dat din cap sovaielnic. Sunt unele situatii pe aici prin jurul meu care pur si simplu ma tulbura si ma naucesc. No comment.

nimicuri duminicale

Astazi am auzit cel mai naucitor-ravasitor lucru. Un sofer de tir, casatorit cu o ziarista de top, care vrea sa cumpere o enciclopedie de istorie antica (vreo 84 de carti) cu peste 2000 €.
Ieri,in timp ce imi tarsaiam pasi prin supermarket dupa chilipiruri, am observat ca rafturiile erau burdursite cu produse specificie Craciunului. Toate ambalate simandicos, in sclipiciuri cu Nea Mosu' si la preturi promotionale. Ba chiar am vazut la intrare braduti pitici, coronite si crengute pentru decor. Mai sunt vreo 5-6 saptamani pana la Craciun, cine s-ar aventura sa cumpere braduti pe care in preajma sarbatoriilor i-ai srange cu matura de pe jos? Da' mai stii, astia or fi din gama merelor, rosiilor si a castravetiilor nemuritori! Adicatelea, exista pe aici o "gama" de legume si fructe din Olanda deobicei, pe care daca le cumperi azi le poti manca si dupa 2 saptamani. Tari ca piatra, fara gust, fara miros insa aspectosi ochiului. In Olanda am fost. Pamant putin, canale cat cuprinde, umezeala si frig. Din cate am auzit, legumele astea sunt crescute in niste sere speciale, cu pamant putin, apa multa si chimicale la greu. De ce oare nu exporta Romania legume si fructe, ca la noi soare si pamant cacalau?! Ne-au luato altii inainte, ca deobicei.
Plus ca acum vreo 3 saptamani cand am fost in Bucuresti, am intrat si eu ca tot omu' in Real. Un hipermarket exportat din Germania. Mare surpriza am avut si acolo! La standul de legume si fructe, frumos aranjate, se lafaiau cartofii din Germania, ardei din Olanda, usturoi din China, etc. Dar si mai mare mi-a fost uimirea cand am vazut ca se cumparau! Tanjesc dupa rosiile alea mari carnoase, moi si storcite din piata Obor, dupa cartofii cu bube si dupa morcovii plini de noroi care zac pe tarabe! Dupa cativa ani buni petrecuti pe meleaguriile nemtesti, am ajuns la inteleapta concluzie ca nu tot ce e placut vederi se imprieteneste cu papilele tale gustative!

Down town

Sambata seara, se aude pe fundal zgomotul orasului, forfota si clacsoane. Vitrine arzand de nerabdare sa se napusteasca spre tine, miros de parfum si alcool. Imi amintesc o piesa fabuloasa pe care am ascultato cu mult timp in urma. Nu departe, aici la doi pasi, Downtown... Noapte buna

cu dedicatie

Astazi am mers sa fac curat la o individa. Una dintrastea carora le musteste jegu' prin pori. Exista o categorie de nemtoaice, neepilate, cu tivul descusut, pantofi robusti si fara sutien. Se cred profund responsabile de tot ce misca in jurul lor, dar intr-un mod cu totul ridicol si usor tenbel. Obisnuite cu un sistem social care le-a protejat, majoritatea fiind mame singure, isi permit sa te ridiculizeze, sa iti arate cat de eroica este existenta lor, cat de filantroape sunt ele intr-o lume haina. Hai sictir, fah imbuibato! Pai, ia du-te tu, sa traiesti in Romanika. Zat si pune-ti labele alea mari la munca, dute sa fi tiranizata de sefi, barfita de colege si umilita de barbati. Ba, mai mult, iti doresc sa traiesti intr-o tara musulmana ca sa iti dai seama cat de privilegiata esti in Germania.

Humpty Dumpty si Laura

Asta seara vine cu singuranta randul Laurei. Dupa ce s-a uitat la desene, s-a mai jucat putin si in bucataria lui Sebi (jumatate din bucatarie e biblioteca si birou) printre cuti mari transformate in casute, Lazi a ajuns in patutul lui. Camera, arata destul de misterios noaptea, are doar niste stelute agatate de draperie care imprastie o lumina palida iar pe dulap o lampa cu picior ca un cocostarc. De lampa am nevoie doar daca vreau sa-i citesc o poveste, stelutele raman sa-l vegheze statornice toata noaptea. Asadar sa inceapa Laura. O fetita cu parul rosu, imbracata intr-o rochita de culoare incerta. Priveste in afara unei ferestre enorme, in timp ce pe fundal intr-un hamac agatat intre doi copaci doarme tanti Tan Tan. Tanti Tan Tan arata ca o vrajitoare, iar hamacul e tesut din panza de paianjen. In departare intre copaci se zareste ceva destul de ciudat. Laura isi arunca pelerina pe umeri, il agata in treacat pe Brummel, ursuletul, de o labuta si evadeaza in intunericimea padurii. O padure dealtfel costeliva, de plopi. Intr-un cuib de crengi uscate doarme un ou cu nasul lung.

(Laura stia ca e un Humpty Dumpty, probabil tanti Tan Tan intr-un moment de luciditate i-a povestit Alice in Tara Minunilor!)
Tiptil ii da ocol oului care doarme si scanceste sfasietor prin somn. Brusc deschide ochii socat de existenta Laurei in preajma-i. Debusolat, alearga repede, bezmetic prin intuneric printre copaci si tufisuri. Laura il urmeaza gafaind si strigandu-i lui Humpty sa se opreasca. Copaci prind contururi hidoase in intuneric, ici colo apare un butuc cu chip had si cregi care stau sa agate ca niste gheare. Humpty Dumpty alearga fara oprire se agata de o creanga si isi pierde echilibrul. Laura incearca sa se apropie incet si sa se prezinte ca o adevarata domnisoara. Humpty devine dintr-o data zambitor si ii propune Laurei sa se joace impreuna. (asta e imaginea din carte care imi place cel mai mult). Un camp de lalele rosii gigantice. Pe una dintre frunze Laura si Humpty aluneca molatec ca pe un topogan. Lui Humpty de atata destindere ii zboara in aer jobenul iar Laura il scapa din mana pe Brummel.
Ufff, soarele apune Laura se pregateste sa plece, Humpty da din cap trist, semn ca ii este frica sa ramana singur. O pasare mare cu ciocul din metal da tarcoale prin aerul nopti. Laura tremura ca scuturata de friguri, are o idee, sa i-l imprumute in seara asta pe Brummel. Pe cer apar tunete si fulgere, lalele gigantice se apleaca laolalta cu copacii sub presiunea vantului. Laura merge spre casa. In mana are o lanterna. Se razgandeste si se intoarce sa-l caute pe Humpty Dumpty. Sarmanul Humpty sta zgribulit langa o scorbura. Isi soptesc unul altuia cate ceva la ureche. Se pare ca vor sa evadeze din padure. Cu cate un bat in mana pornesc repejor la drum. Tipetele ascutite ale pasari cu ciocul din metal, fluturi de noapte flamanzi, tufisuri cu ochi de soparla pe toate le-au infruntat amandoi. Dimineata ii gaseste adormiti langa trunchiul unui copac. Tanti Tan Tan, in fata sevaletului picteaza linistita imaginea unei case suspendate intre 3 copaci (casa Laurei si a matusii??!).
P.S. Am povestit asa cum m-au indrumat imaginiile si imaginatia, bineinteles.

nazbatii

Si tocmai ce imi laudasem odrazla intrun post anterior... Spun tocmai,pentru ca astaseara de cum a intrat pe usa cu Sebi a inceput sa-mi povesteasca cu o moaca de martir ceea ce i s-a intamplat la gradinita.
-"Mama, Michele m-a pus pe bancuta....ihhiiii", incepe el cu prefacuta pseoudo boceala.
Bancuta este un accesoriu de la gradinita unde sunt asezati copii super neastamparati, care fac boacane. Acolo pe bancuta de lemn stau singurei cuc, fara sa aiba posibilitatea sa ia parte la ceea ce fac ceilalti.
Sebi, in timp ce se descalta ma tot bombarda cu "informatii" despre minunatele evenimente petrecute la gradi si povestite de Sandra (educatoarea).
Pai Lazi si Luca au luat o carte s-au dus impreuna la toaleta, au rupt-o si au aruncat-o in WC. Ca si cum nu ar fi fost indeajuns, au mai aruncat si sulul de hartie igienica dupa care au tras apa. Banuiti nu, ce s-a intamplat!!!!
Au inundat jur imprejur, iar sarmanele educatoare au fost obligate sa stearga, sa stranga mizeria, producandu-se un mic haos. Piticii ceilalti au luat-o razna, au inceput sa urle, sa alerge care in contro prin incaperi, pana cand educatoarele terminate de atata smotruit au preluat fraiele situatiei.
Ca si cum nu as fi auzit destul, Lazi a venit si mi-a aratat cum si-a prins mana in usa.
Urmariile? Eu impreuna cu Jenny (mama lui Luca) va trebui sa cumparam o carte noua + bonus, sa facem curat la gradi intr-una din zile.
Sebi si Vero cu care vorbeam la telefon, auzind toata tarasenia, mi-au sugerat sa nu ma enervez pentru ca asa sunt baietii mai smecherasi, mai obraznici, ca doar e copil,nu??!!

periplu spre Frau Ploch

Pe la ora 9.oo traversam deja orasul sa ajung la S-Bahn. Sictirita ca nu imi pot fuma in tihna tigara (nu mai pun la socoteala ca nici cafeaua nu mi-o bausem!) si ca sa sfidez absurda restrictie de a fuma intr-o gara (in aer liber) m-am asezat in fata unui reclame uriase si mi-am aprins tacticos o tigara amarata, scuturata si indoita. In timp ce ma uitam curioasa la oamenii care se pendulau prin prejur, am observat chiar pe peronul celalalt, o camera de luat vederi. Vreun troglodit de functionar care urmareste zilnic ce se petrece, masturbandu-se si crezandu-se D-zeu pe parcela lui! S-6 in directia Stamberg are intarziere de 15 min. Ma enervez dar imi trece repede. Prin fata mea se perinda diverse personaje. O prezenta feminina din familia "divele fara frontiere" in camasa, cu buricul dezgolit tarand dupa ea un geamantan imens. Mi s-a facut instantaneu foarte frig doar inchipuindu-mi ca as putea sa ma dezbar de vreo piesa vestimentara. Am uitat sa spun ca afara e ceata si umezeala. Imi scot romanul din poseta. Unul clasic cumparat din Bucuresti "la oferta" de la Nemira. Nu se petrece nimic spectaculos si cu toate astea te prinde, relatari de budoar, petreceri campenesti si vanatori la tara. Drumul prin padure mi se pare de-a dreptul infinit. Fac pasi mari insa am impresia ca ma misc incet si in reluare. Pe stradutele din Krailling, printre garduriile inalte, gradinarii,femeile de serviciu din Europa de Est, misuna harnica, terminand curatenia de toamna.
Am clantanit de vreo cateva ori cu acel mecanism ciudat, grotesc, gura de leu, pana ce mi-a deschis Frau Markel. Mi-a vorbit soptit ca data viitoare sa intru pe usa de serviciu. Ii raspund ca ascult si ma supun. Ce as putea sa fac?! Statutul mi-o cere :-))
Frau Ploch ma intampina zambitoare si ma imbie la o ceasca de ceai negru. O refuz politicos. Mi se explica ce am de facut si ma apuc heirupist de treaba. In timp ce frec una dintre chiuvete cu otet, frau Markel ma roaga sa intrerup treaba si sa ma apuc mai bine sa sterg marmora din hol.
-" Frau Ploch, face drenaj limfatic. A venit deja doamna respectiva si au nevoie de baie.
-" Dar eu am crezut ca face masaj... ingan si eu naiv
-"Da, Frau Ploch nu vrea sa vorbeasca despre asta. Se ingrasa in ultima vreme vizibil si a decis sa faca drenaj.
Mai mult nu am vrut sa stiu. Imi vad profund preocuta de marmora mea din hol inchipuindu-mi printre franturi cum prin venele lui Frau Ploch se prelinge grasime alb galbuie.