conventie

Cel mai mult ma enerveaza oamenii insipizi si marginiti. Treci pe strada, au buzele crete, privirea pierduta intr-un peisaj aleatoriu. Sunt greu de satisfacut, cersesc compasiune fata de suferinta lor neputincioasa de a nu se face remarcati. Imbracamintea e discreta, dar nu le-ar displcea putina opulenta. Cunoasteti cu toti, genul ala de indivizi care sunt serviti cu o bomboana, iti multumesc acru, refuza si inghit in sec.
Eh, astia nu au decat un leac. Sa fie atacati frontal. Cu armele pe fata, fara menajamente. Sa te bucuri sadic de privirea lor ingrozita de asemenea impertinenta.
Ce cacacios se scot ei la suprafata, cat de buni crestini sunt, parinti extraordinari si prieteni devotati. Majoriteatea au o venerabila meteahna: grandomania. Te invita la ei acasa, si incep sa iti explice utilitatea unui anumit accesoriu (fie el de mobilier sau electrocasnic), ce frumos se incadreaza el in ambianta si cat de multi bani a costat.
Am vazut la cineva odata un Mac Os nou nout, asezat frumos in sufragerie, incadrat in dreapta si stanga de carcase cu jocuri. Nea' Ghiorlan a avut bani multa bunavointa si l-a cumparat. E mai altfel, deh, are design interesant, a costat scump, dai cu cliku' doar odata. N-are asa ceva tot romanu' traitor pe meleaguri nemtesti!
M-am hotarat, cum intalnesc unu' il taxez. Scap de frustrarea de a-i suporta pisalogeala insipida si capat satisfactie ca i-am retezat-o mitocanului.