joi, 6 noiembrie 2008

Humpty Dumpty si Laura

Asta seara vine cu singuranta randul Laurei. Dupa ce s-a uitat la desene, s-a mai jucat putin si in bucataria lui Sebi (jumatate din bucatarie e biblioteca si birou) printre cuti mari transformate in casute, Lazi a ajuns in patutul lui. Camera, arata destul de misterios noaptea, are doar niste stelute agatate de draperie care imprastie o lumina palida iar pe dulap o lampa cu picior ca un cocostarc. De lampa am nevoie doar daca vreau sa-i citesc o poveste, stelutele raman sa-l vegheze statornice toata noaptea. Asadar sa inceapa Laura. O fetita cu parul rosu, imbracata intr-o rochita de culoare incerta. Priveste in afara unei ferestre enorme, in timp ce pe fundal intr-un hamac agatat intre doi copaci doarme tanti Tan Tan. Tanti Tan Tan arata ca o vrajitoare, iar hamacul e tesut din panza de paianjen. In departare intre copaci se zareste ceva destul de ciudat. Laura isi arunca pelerina pe umeri, il agata in treacat pe Brummel, ursuletul, de o labuta si evadeaza in intunericimea padurii. O padure dealtfel costeliva, de plopi. Intr-un cuib de crengi uscate doarme un ou cu nasul lung.

(Laura stia ca e un Humpty Dumpty, probabil tanti Tan Tan intr-un moment de luciditate i-a povestit Alice in Tara Minunilor!)
Tiptil ii da ocol oului care doarme si scanceste sfasietor prin somn. Brusc deschide ochii socat de existenta Laurei in preajma-i. Debusolat, alearga repede, bezmetic prin intuneric printre copaci si tufisuri. Laura il urmeaza gafaind si strigandu-i lui Humpty sa se opreasca. Copaci prind contururi hidoase in intuneric, ici colo apare un butuc cu chip had si cregi care stau sa agate ca niste gheare. Humpty Dumpty alearga fara oprire se agata de o creanga si isi pierde echilibrul. Laura incearca sa se apropie incet si sa se prezinte ca o adevarata domnisoara. Humpty devine dintr-o data zambitor si ii propune Laurei sa se joace impreuna. (asta e imaginea din carte care imi place cel mai mult). Un camp de lalele rosii gigantice. Pe una dintre frunze Laura si Humpty aluneca molatec ca pe un topogan. Lui Humpty de atata destindere ii zboara in aer jobenul iar Laura il scapa din mana pe Brummel.
Ufff, soarele apune Laura se pregateste sa plece, Humpty da din cap trist, semn ca ii este frica sa ramana singur. O pasare mare cu ciocul din metal da tarcoale prin aerul nopti. Laura tremura ca scuturata de friguri, are o idee, sa i-l imprumute in seara asta pe Brummel. Pe cer apar tunete si fulgere, lalele gigantice se apleaca laolalta cu copacii sub presiunea vantului. Laura merge spre casa. In mana are o lanterna. Se razgandeste si se intoarce sa-l caute pe Humpty Dumpty. Sarmanul Humpty sta zgribulit langa o scorbura. Isi soptesc unul altuia cate ceva la ureche. Se pare ca vor sa evadeze din padure. Cu cate un bat in mana pornesc repejor la drum. Tipetele ascutite ale pasari cu ciocul din metal, fluturi de noapte flamanzi, tufisuri cu ochi de soparla pe toate le-au infruntat amandoi. Dimineata ii gaseste adormiti langa trunchiul unui copac. Tanti Tan Tan, in fata sevaletului picteaza linistita imaginea unei case suspendate intre 3 copaci (casa Laurei si a matusii??!).
P.S. Am povestit asa cum m-au indrumat imaginiile si imaginatia, bineinteles.

4 comentarii:

zuimuchacha spunea...

mirificmirificmirific!

carpeta plutitoare spunea...

hahahaha, e o carte minunata. si eu m-am indragostit de ea!

mamica de Sebastian spunea...

Aha,si io am scris ceva pe blogg,despre o padure fermecata,care exista in realitate:)

carpeta plutitoare spunea...

mami de basse: da, suedia este una dintre tariile care care favorizeaza astfel de trairi metamorfozate de natura in prag de iarna. ma fascineaza. o sa vin la vara sa vizitez suedia. cel putin asa ne-am propus eu si sebastian. sper sa se si concretizeze