miercuri, 14 noiembrie 2007

automobilul


Stergatoarele lovesc parbrizul convingator, chiar cu tragere de inima.
Destul de euforic pentru o masina cu suruburi si suspensi. Posibil ca niste aplauze ude destul de clabucite (din rastip in rastimp tocite) cu sapun din soda caustica.
Ningeee, doar asta conteaza de fapt. Ninge intr-un decor alb negru.
O fractiune de secunda am crezut ca traversand Lansbergerstraße traversez simultan Calea Grivitei intersectie cu 1 Mai
Lazar atarna moale in bratele mele, Sebi e concentrat ca un arc pe scaunul soferului.
Am si uitat ca mi-a amortit o mana sustinadu-i capul lui Lazar, ca zapada mi se topeste si mi se prelinge incet pe gat.
In timp ce volanul este manevrat cu vivacitate, Sebi fredoneaza printre dinti "Internationala" Noi proletarii de astaseara, intr-o masina pe care ne-a imprumtato Tillo din intamplare, ne bucuram ca niste copiii de fiecare km parcurs.

"-Ale cui sunt cheiile de pe masa? Aaaa, uite si o cheie de masina. Ai masina?" Sebi intoarce pe toate partile o cheie din metal dintr-un sirag de alte chei.
-"Exista o masina undeva departe" vine raspunsul lui Tillo
Ne pregatim se plecam in noapte, Lazi e deja impacehtat in sacul lui de blana, cand pe neasteptate Tillo ne propune sa ne conduca la misterioasa masina.
In drum ma mai destind aruncandu-mi retina nelinistita prin ferestrele dezvirginate de perdele sau draperi.
Iti dai seama imediat cu ce fel de oameni ai de-a face.
E mult mai dificil decat in Bucuresti, e adevarat. Acolo sunt destul de sanatos departajate categoriile de locatari.
Aici exista detalii subtile insa decisive pe care te poti baza ca sa obti un rezultat concludent.

Pe o alee pustie ne-am urcat in masina cu pricina. Tillo a ramas in fundal.
Stergatoarele lovesc parbrizul cu convingere, chiar cu tragere de inima.
Destul de euforic pentru o masina cu suruburi si suspensi. Posibil ca niste aplauze ude destul de clabucite (din rastip in rastimp tocite) cu sapun din soda caustica.

Niciun comentariu: