my lord

Localul madamei Marietta arata ca un bazar. Usa de la intrare, impunatoare in stil englezesc, (firma My Lord), da un aspect de bun simt, de-a dreptul nobil cladiri.
Madam Marietta se indreapta lent de la o masa la alta parca levitand. Are parul alb, coafat lejer, rochie neagra lunga, ruj rosu si privire extrem de ascutita. Mesele, fotoliile, toata recuzita apartin unui alt timp, unei alte lumi, o lume crepusculara, magica. Fetele de masa sunt scrupulos crosetate, divanele sunt acoperite cu cuverturi ornamentale. Deasupra barului, care mai degraba nu arata a bar ci a garderoba, atarna vesel umbrelute garniste cu puf sau blanita pe margini...
Pereti sunt captusiti cu tapet. Acolo isi mai afla odihna multe chipuri printre care l-am descoperit si pe cel al madamei Marietta in tinerete. Pozeaza putin ostentativ si vrea sa impresioneze.
Amadeo: "N-ar mai trebui sa vin pe aici"
Eu: "De ce?"
Amadeo: "Marietta e o vipera. Daca nu reuseste sa te vada in fiecare seara jucand poker sau band wisky, atunci te ignora ca pe haina uzata"
Eu: "Sa inteleg ca ai intrat in dizgratiile madamei?"
Amadeo: "Pentru totdeauna"
Madame Marietta se indreapta pseudo tragic spre masa noastra sa ne intrebe ce am vrea sa consumam. Privirea ei glaciara il fixeaza pentru o clipa si pe Amadeo. Apoi se intoarce gratios pe varful botinelor si zambeste politicos spre o alta masa.
Imi aminteste de aceea d-nisoara batrana din Marile Sperante. Singurul lucru care lipseste e tortul zaharisit si rochia de mireasa mancata de molii.