tata 'neta
fugitiv cand presaram patrunjelul in ciorba, mi-am amintit de nasa mea. nu stiu daca o mai trai saraca. insa un personaj din povesti ca ea eu nu am mai intalnit.
casuta ei varuita in alb, prispa, gradina cu flori viguroase si inalte, motanul gras si lenes care torcea pe patul ei...pat inalt cu picioare din lemn si saltea tare umpluta cu paie.
-"hai la mama azorel, hai sa-ti dau o bucata de paine, ca mai tarziu trebuie sa merg la cooperativa sa-mi iau si ratia pe ziua de azi"
-"firati voi de afurisite de gaini, fugi deacolo motatule, ca acum aduc cutitul si te tai"!
In fata casei se afla soseaua iar in spate campul, in departare calea ferata.
In spatele casei ei existau iarna cele mai uriase troiene. Cand ningea casuta arata ca o ciuperca ingropata in zapada.
Bunica a rugat-o pe tata'neta sa-si faca pomana cu mine si sa ma boteze, ca sa intru si eu in randul crestinilor.
Exista o poza scorojita pe peretele din dreptul plitei ei, singura mea poza de bebelus. O poza in care tata 'neta imbrobodita alaturi de nepoata ei Geta, tinea un cocolos infasat in brate. Nu iti puteai da seama daca cocolosul ala e un copil sau o desaga cu boarfe. Cocolosul eram eu dupa botez.
Prima carte pe care am iubito am descoperito intruna din cele 2 camarute ale tatei 'neta.
Legendele Olimpului.... mi-a oferito cadou, cu toate ca si ei ii placea sa citeasca in seriile lungi si geroase ale iernilor din baragan.
Nu stiu daca mai traieste tata 'neta. Insa imi lipseste. Ar trebui sa aiba 90 si ceva de ani...In locul casei ei idilice, troneaza o noua casa din beton, fantana de la poarta a disparut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu