luni, 3 decembrie 2007

prapastia gandirii



Acum 5 minute mi-am umplut "pisica" cu apa fiarta. "Pisica" arata ca o anvelopa din cauciuc invelita intr-un material pufos. Rostul ei este de a-ti incalzi picioarele sau abdomenul -in cazul in care esti femeie si ai anexita. O tin pe burta si inhalez cu placere mirosul de cauciuc incins. E un miros puternic si amar (degetele au gust amar). Imi amintesc cand acum o vesnicie, copil fiind, stateam pe marginea santului, cu vedere la sosea si asteptam tirurile turcesti. Erau niste colosi care goneau cu viteza (reminiscente din timpul imperiului otoman). Aceste tiruri opreau uneori sa-si alimenteze motorul cu apa (de acolo si mirosul puternic de cauciuc incins) de la puturile de pe marginea soselei. Noi, copii, mergeam repede si intindeam manutele. Ceream "ciunga". Turci erau intotdeauna aprovizionati cu "ciunga" "Ciunga" avea si surprize. Cred ca era ca un fel de intelegere intre soferii turci care tranzistau Romania. Cand numai opreau, aruncau pe geam pumni intregi de "ciunga". Alergam prin iarba si cautam disperati, ne impingeam, imbranceam, ca sa mestecam minunata noastra bucata de cauciuc. Veneam de la scoala traversam soseaua si imi aruncam ghiozdanul in iarba. Pierdeam chiar o ora asteptand tirurile. Imi era frica sa ma intorc repede acasa din cauza unui cocos impielitat. Cum ma apropiam de poarta, ma urmarea si imi sarea tafnos la ochi. Tipam de la distanta de 2 case la tataia sa ma salveze. La un moment dat l-am mancat cu ostropel.
Sa revin la cauciuc. Soferii turci erau mici de statura si conduceau tiruri UZUN ARAC. Mustata neagra si deasa le umbreau buzele. Uneori unul mai curajas, ademenit de tataia, cumpara rosii de la noi. Nu am inteles pana acum in ce limba negociau.
Si aici sunt foarte multi turci insa sunt diferiti de soferi "nostri" de tir. Poate ca nu sunt diferiti, ci poate sunt eu o fetita careia i-au crescut prapastii in cap.