neam de slugi

In inima civilizatiei, in vest cum i se mai spune, "munca pe plantatie" e intretinuta cu spor de cetatenii tariilor excomuniste. Am dat acum vreo 4 zile un anunt in Süddeutsche zeitung (un fel de Gandul autohton). Am avea nevoie de o studenta sau o bunica, care in weekend, seara, sa fie disponibila la domiciliul nostru cat timp (vreo 4 - 5 ore) ne-om destrabala si noi prin oras. Mai pe scurt, Lazi doarme, femeia respectiva, navigheaza pe net, citeste sau croseteaza.
In aceste 4 zile, am primit din zori si pana-n noapte zeci de telefoane. Majoritatea personajelor in cauza, ciripind germana pe sarite sau cu un puternic accent slav (eu insumi posed accent). Cugetand noi, am gasit de cuviinta sa alegem o studenta nemtoaica. Careia de bine de rau, nu i-ar strica cativa bani de buzunar. Sebi a fost cel cu ideea intretinerii economiei germane alegand o compatrioata. Insa ceea ce m-a frapat a fost disperarea cu care strainii incearca sa prinda un mini job. Povesti impresionante spuse de adolescnte de 17 ani la telefon, studente dispuse sa lucreze pe o nimica toata.
Acum sa trec la mulstimabila-mi persoana (tocmai ce va povesteam de sclavi din tariile excomuniste). Intruna din zile cand frecam sarguincios chiuvetele lui Frau Ploch, am dat peste un obiect ciudat. Arata ca un triunghi din gelatina sau ca o bucata de silicon de culoarea pielii. L-am luat cu doua degete si l-am asezat siderata pe gresie intr-un colt. Prin spate ca o spioana Frau Markel se apropie si ma intreaba soptit:
"I-ai vazut cumva sanul lui Frau Ploch, era prin baie pe undeva. Sarmana, acum cativa ani buni a fost operata de cancer la san. I l-au amputat. De catva timp, e putin nemultumita cu marimea sanului artificial. Vrea sa mearga sa-si comande altul tinand cont de dimensiuniile actuale, putin mai maricel."
Am dat din cap sovaielnic. Sunt unele situatii pe aici prin jurul meu care pur si simplu ma tulbura si ma naucesc. No comment.