La 2 ani si 4 luni Lazi (sau Hasi cum se autointituleaza el) este un critic sever. Bluza lila pe care a purtat-o acum o saptamana este de fapt o bluza buna pentru fetite, jucariile din camera lui nu au voie sa fie atinse, mangaiate sau reparate, iar Sebi nu are voie sa ma cuprinda cu bratul de mijloc, sa doarma langa mine sau ceea ce e mai grav sa ma pupe.
Se irita, incepe sa tipe ca un mahalagiu, sa se dea cu fundul de podea sau si mai dur, daca sunt prin preajma, sa fiu altoita peste fata.
Azi si-a inceput ofensiva si anume, ma ciupeste de sani sau mai degraba ma trage cu putere.
Insa cel mai mult imi place de el cand se preface ca e un bebelus. "mama, Hasi ist ein baby"
Se pozitioneaza la orizontala, incepe sa gangureasca si sa dea din manute. Ei bine aceast teatru se repeta zilnic. Motivul ar fi unul destul de plauzibil. La Doris de vreo luna vine un bebelus de vreo 5 luni. Fiind obisnuit ca toata atentia sa fie captata asupra lui, acum incearca sa isi schimbe identitatea. Din cea de baietel in aceea de bebelus. Bebelus care primeste intotdeauna ceea ce vrea. In special afectiune.
Sunt momente in fiecare zi cand ma mir de unde are atata rabdare sa stea cu o carte in mana o jumatate de ora. Isi are propria biblioteca ascunsa sub sofa lui micuta.
Seara inainte sa adoarma isi consuma ultima lectura... motaind aseara a adormit cu cartea pe piept ca un student inaintea examenului.
Un comentariu:
hahaha, si max face pe bebelusul uneori. mi se pune in brate in pozitie de baby, face uaaaa, uaaaa si se preface ca plange. eu trebuie sa-l legan un pic si sa ma plimb cu el prin casa – nu stiu unde a vazut!
Trimiteți un comentariu